13:47 În corectarea copiilor mei, n-am îngăduit niciodată ca măcar vocea să-mi fie schimbată în vreun fel. Când vedeam ceva greşit, aşteptam până trecea "fierbinţeala", apoi, după ce au avut şansa să reflecteze, erau ruşinaţi şi îi câştigam. Se ruşinau dacă le dădeam o oră sau două să se gândească la aceste lucruri. Eu mergeam întotdeauna deoparte şi mă rugam, apoi nu le mai vorbeam despre lucrul respectiv.