12:75 Nu obosiţi în facerea binelui. - Lucrarea părinţilor este continuă. N-ar trebui desfăşurată în mod viguros într-o zi şi neglijată în ziua următoare. Mulţi sunt gata să înceapă lucrarea dar nu sunt doritori să persevereze în ea. Ei vor să facă ceva măreţ, vreun sacrificiu mare dar se dau înapoi de la grija şi efortul neîntrerupt în lucrurile mici ale vieţii de fiecare zi, de la disciplinarea şi instruirea frecventă a tendinţelor nesupuse, de la lucrarea de a da învăţătură, mustrare şi încurajare, puţin câte puţin, după cum este nevoie. Ei doresc să-i vadă pe copii corectându-şi greşelile şi formându-şi caracterele de-odată, ajungând în vârful muntelui dintr-un salt şi nu prin paşi succesivi. Iar pentru că speranţele lor nu sunt realizate imediat, se descurajează. Astfel de persoane să prindă curaj gândindu-se la cuvintele apostolului: "Să nu obosim în facerea binelui: căci la vremea potrivită vom secera dacă nu vom cădea de oboseală." (ST. 24 noiembrie , 1881)