11:87 O mamă care a cedat copilului ei plângător. - Copilul tău... are nevoie ca mâna înţelepciunii să-l îndrume corect. I s-a îngăduit să plângă pentru ceea ce voia, până ce şi-a făcut un obicei din asta. I s-a permis să plângă după tatăl lui. Alţii au povestit mereu în auzul său cum plânge el după tata până când şi-a format obiceiul să facă astfel. Dacă aş avea copilul tău, în trei săptămâni ar fi transformat. L-aş lăsa să înţeleagă că ceea ce spun eu este lege şi, cu blândeţe şi hotărâre, mi-aş fi îndeplinit scopurile. Nu mi-aş supune voinţa mea voinţei copilului. Tu ai o lucrare de făcut aici şi ai pierdut mult fiindcă nu te-ai apucat de ea mai înainte. (L. 5, 1884)