9:22 Cuvântul lui Dumnezeu plasează păcatul lăcomiei în acelaşi registru cu beţia. Atât de jignitor era acest păcat în ochii lui Dumnezeu, încât El i-a dat instrucţiuni lui Moise ca un copil care nu vrea să se stăpânească în ce priveşte apetitul, ci se îndoapă cu tot ceea ce are poftă, să fie adus înaintea conducătorilor lui Israel şi să fie omorât cu pietre. Starea celui lacom era considerată fără speranţă. Acesta nu avea să fie de vreun folos altora şi era un blestem pentru el însuşi. Nu puteai să depinzi de el în vreo privinţă oarecare. Influenţa sa avea să-i contamineze fără încetare pe ceilalţi şi lumea avea să fie mai bună fără un asemenea personaj; căci defectele lui aveau să fie perpetuate. Nici un om care îşi dă seama de răspunderea pe care o are înaintea lui Dumnezeu nu va permite ca înclinaţiile instinctuale să preia controlul asupra raţiunii. Cei care fac aceasta nu sunt creştini, oricine ar fi ei şi oricât de înălţătoare ar fi mărturisirea lor. Porunca lui Hristos este: "Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit" (Matei 5,48).