8:6 Moise, primul istoric, ne oferă o descriere destul de precisă a vieţii sociale şi individuale a zilelor de început ale istoriei lumii, dar nu descoperim nici un raport că vreun copil s-a născut orb, surd, beteag sau imbecil. Nu este amintit nici un caz de moarte naturală în pruncie, copilărie sau de timpuriu, în tinereţe. Anunţurile mortuare din Cartea Genezei arată astfel: "Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani; apoi a murit." "Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani; apoi a murit." În ce-i priveşte pe alţii, raportul spune: "şi a murit după o bătrâneţe fericită, înaintat în vârstă şi sătul de zile". Era atât de rar ca un fiu să moară înaintea tatălui său, încât un asemenea eveniment era considerat vrednic de a fi consemnat: "Haran a murit în faţa tatălui său, Terah" (Gen. 12,28). Patriarhii de la Adam la Noe, cu puţine excepţii, au trăit aproape câte o mie de ani. De atunci, durata medie de viaţă a tot scăzut.