3:132 Daniel şi-ar fi putut găsi o scuză plauzibilă pentru a se despărţi de strictele sale obiceiuri de cumpătare; dar aprobarea lui Dumnezeu îi era mai dragă decât favoarea celui mai mare potentat pământesc - mai dragă decât viaţa însăşi. Câştigând, prin purtarea sa politicoasă, favoarea lui Melzar, ofiţerul care răspundea de tinerii evrei, Daniel a formulat o cerere pentru a li se îngădui să nu mănânce din mâncărurile împăratului sau să bea din vinul acestuia. Melzar se temea că, dacă acceptă această cerere, ar putea atrage asupra sa neplăcerea împăratului şi primejdui astfel propria-i viaţă. Asemenea multora din zilele noastre, el se gândea că o alimentaţie frugală avea să le provoace acestor tineri o paloare, un aspect bolnăvicios şi o deficienţă în putere musculară, în timp ce mâncarea bogată de la masa împăratului avea să-i facă frumoşi, să le aducă roşeaţă şi o activitate fizică superioară.