28:30 Am trecut în ţara aceasta printr-o experienţă care este similară cu cea pe care am avut-o în câmpurile noi din America. Am văzut familii aflate în împrejurări care nu le îngăduiau să pună pe mesele lor hrană sănătoasă. Vecini necredincioşi le-au trimis bucăţi de carne de la animale sacrificate de curând. Aceştia au făcut supă din carne şi şi-au hrănit familiile, în care erau numeroşi copii, cu pâine şi supă. Nu era datoria mea şi nici nu m-am gândit că era de datoria vreunui alt om să le ţină o prelegere despre relele care decurg din consumul de carne. Simt o milă sinceră pentru familiile de curând venite la credinţă şi care sunt atât de apăsate de sărăcie, încât nu ştiu de unde o să vină masa următoare. Nu este datoria mea să le ţin o cuvântare despre vieţuirea sănătoasă. Tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei. Ocazia oferită de împrejurări de acest fel este o împrejurare de a rosti cuvinte care să încurajeze şi să binecuvânteze, mai degrabă decât să condamne şi să mustre. Cei care au trăit toată viaţa lor cu o dietă pe bază de carne nu văd răul continuării acestei practici şi trebuie trataţi cu blândeţe.