15:109 Trăim într-un veac al lăcomiei, iar obiceiurile în care sunt educaţi cei tineri, chiar şi de către mulţi adventişti de ziua a şaptea, sunt în contradicţie directă cu legile firii. M-am aşezat odată la masă cu mai mulţi copii care nu împliniseră doisprezece ani. Carnea a fost servită din belşug, iar apoi o fată delicată, agitată, a cerut murături. I s-a întins un borcan de chowchow - care erau foc din cauza muştarului şi ardeau din pricina condimentelor - din care şi-a luat din belşug. Fetei i se dusese vestea pentru firea agitată şi nervoasă, iar aceste condimente erau bine calculate pentru a produce o astfel de stare. Copilul cel mai în vârstă credea că nu poate sta la masă dacă nu i se dă şi carne şi arăta o mare neplăcere, şi chiar lipsă de respect, dacă nu se avea în vedere aceasta pentru el. Mama îi făcuse toate poftele până când devenise o femeie doar cu puţin mai vrednică de numele de sclavă a capriciilor lui. Băiatului nu i se dădea nimic de lucrat şi îşi petrecea cea mai mare parte a timpului citind ceea ce era nefolositor sau mai rău decât nefolositor. Se plângea aproape tot timpul de dureri de cap şi nu agrea deloc mâncarea simplă.