14:1 Cap. 12 - Alimentaţia în timpul sarcinii
14:2 Influenţele prenatale
14:3 (1905) M.H. 372, 373
14:4 333. Efectul influenţelor prenatale este privit de către mulţi părinţi ca fiind o chestiune de mică importanţă; dar cerul nu priveşte la fel acest lucru. Solia trimisă printr-un înger al lui Dumnezeu, şi dată de două ori într-un mod cât se poate de solemn, arată că merită cea mai mare atenţie din partea noastră.
14:5 Prin cuvintele adresate mamei evreice, Dumnezeu vorbeşte mamelor din toate veacurile. "Ia bine seama", a spus îngerul, "să păzească tot ce i-am poruncit." Bunăstarea copilului va fi influenţată de obiceiurile mamei. Poftele şi pasiunile ei trebuie să se afle sub controlul principiului. Dacă vrea să împlinească scopul pe care l-a avut în vedere Dumnezeu pentru ea când i-a dat un copil, există lucruri pe care trebuie să le ocolească şi altele împotriva cărora să lupte. Dacă înainte de naşterea copilului ea cedează înaintea plăcerilor, dacă este egoistă, nerăbdătoare şi pretenţioasă, aceste trăsături se vor reflecta în dispoziţia copilului. În acest fel, mulţi copii au primit ca zestre la naştere tendinţe spre rău aproape de nebiruit.
14:6 Dar dacă mama primeşte fără şovăială principiile juste, dacă este moderată şi caracterizată prin tăgăduire de sine, dacă este bună, blândă şi lipsită de egoism, ea poate da copilului ei chiar aceste trăsături de caracter. Foarte clară era porunca ce interzicea folosirea vinului de către mamă. Fiecare picătură de băutură tare pe care o bea aceasta pentru a-şi satisface apetitul pune în pericol sănătatea fizică, mintală şi morală a copilului ei şi este un păcat direct faţă de Creatorul ei.
14:7 Mulţi povăţuitori recomandă cu tărie ca fiecare dorinţă a mamei să fie satisfăcută; ca, în cazul în care doreşte vreun fel de aliment, oricât de dăunător ar fi, să-şi satisfacă apetitul fără să se înfrâneze. Asemenea sfat este fals şi vătămător. Nevoile fizice ale mamei nu ar trebui neglijate în nici un caz. De ea depind două vieţi şi dorinţele sale ar trebui luate în seamă cu delicateţe, iar nevoile ei satisfăcute cu generozitate. Însă în această perioadă,
14:8 mai presus de orice, ea ar trebui să evite, în dietă şi în oricare altă privinţă, orice ar diminua tăria fizică sau intelectuală. Prin porunca venită direct de la Dumnezeu, ea se află sub obligaţia cea mai solemnă de a-şi exercita stăpânirea de sine.
14:9 (1890) C.T.B.H. 37, 38
14:10 334. Când a binevoit să-l ridice pe Samson ca izbăvitor al poporului Său, Domnul i-a poruncit mamei să respecte obiceiuri corecte de vieţuire înainte de naşterea copilului ei. Şi aceeaşi restricţie avea să fie impusă, de la început, şi copilului; căci urma ca acesta să fie consacrat lui Dumnezeu de la naşterea lui, ca nazireu.
14:11 Îngerul lui Dumnezeu S-a arătat soţiei lui Manoah şi i-a adus la cunoştinţă că va avea un fiu; şi, în vederea acestui lucru, i-a dat îndrumări importante: "Acum ia bine seama, să nu bei nici vin, nici băutură tare, şi să nu mănânci nimic necurat".
14:12 Dumnezeu avea pentru copilul făgăduit al lui Manoah o lucrare importantă, iar motivul pentru care atât obiceiurile mamei, cât şi ale copilului urmau să fie atât de atent puse în ordine era acela de a-i asigura acestuia calităţile necesare pentru această lucrare. "Să nu bea nici vin, nici băutură tare", au fost instrucţiunile Îngerului privitoare la soţia lui Manoah "şi să nu mănânce nimic necurat; să păzească tot ce i-am poruncit." Copilul va fi influenţat în bine sau în rău de obiceiurile mamei. Ea însăşi trebuie să se afle sub controlul principiului şi trebuie să practice cumpătarea şi tăgăduirea de sine dacă vrea să caute bunăstarea copilului său.
14:13 "Să se ferească"
14:14 Signs, 26 februarie 1902
14:15 335. Cuvintele spuse soţiei lui Manoah conţin un adevăr pe care mamele de astăzi ar face bine să-l studieze. Vorbindu-i acestei mame, Domnul a vorbit tuturor mamelor neliniştite, întristate din acea vreme şi tuturor mamelor din generaţiile următoare. Da, fiecare mamă poate înţelege care este datoria sa. Ea poate şti că, de fapt, caracterul copiilor ei va depinde mult mai mult de obiceiurile pe care le are ea înainte de a naşte şi de eforturile ei personale după naşterea lor decât de avantaje sau dezavantaje exterioare.
14:16 "Să se ferească", a spus îngerul. Să fie pregătită pentru a rezista în faţa ispitei. Poftele şi pasiunile trebuie controlate de principiu. În dreptul fiecărei mame se poate spune "să se ferească". Există un lucru pe care trebuie să-l evite, vreun lucru împotriva căruia să lucreze, dacă împlineşte scopul pe care l-a avut Dumnezeu cu ea când i-a dat un copil. [...]
14:17 Mama, care este o învăţătoare potrivită pentru copiii ei, trebuie să-şi formeze înainte de naşterea lor obiceiuri de tăgăduire de sine şi autocontrol; căci ea le transmite propriile ei calităţi, propriile ei trăsături de caracter, tari sau slabe. Vrăjmaşul sufletelor înţelege această chestiune mai bine decât mulţi părinţi. El va aduce ispita asupra mamei, ştiind că, dacă aceasta nu i se va împotrivi, el îi va putea afecta copilul prin ea. Singura speranţă a mamei este în Dumnezeu. Ea poate fugi la El pentru a primi har şi putere. Ea nu va căuta în van ajutor. El o va face în stare să le transmită copiilor calităţi care îi va ajuta să dobândească succesul în viaţa aceasta şi să câştige viaţa veşnică.
14:18 Apetitul să nu fie lăsat să se dezlănţuie
14:19 (1870) 2T 381-383
14:20 336. În general, se face o mare greşeală de a nu face nici o deosebire în viaţa unei femei în perioada premergătoare naşterii copiilor ei. În această perioadă importantă, munca mamei ar trebui să fie uşurată. În organismul ei au loc schimbări mari. Se cere o mai mare cantitate de sânge şi, de aceea, mai multă hrană de cea mai bună calitate spre a fi transformată în sânge. Dacă nu are o cantitate bogată de hrană nutritivă, ea nu-şi poate păstra puterea fizică şi copilul ei va fi lipsit de vitalitate. Şi îmbrăcămintea ei trebuie avută în vedere. Trebuie avut grijă ca trupul să fie ocrotit de senzaţia de răceală. Ea nu ar trebui să folosească în mod inutil din forţa sa vitală la suprafaţă pentru a suplini lipsa îmbrăcămintei îndestulătoare. Dacă mama duce lipsă de hrană abundentă, sănătoasă şi nutritivă, îi vor lipsi atât calitatea, cât şi cantitatea de sânge. Circulaţia ei va fi slabă şi copilul ei va duce lipsă de aceleaşi lucruri. El va fi în imposibilitatea de a-şi însuşi hrana care să fie transformată în sânge bun spre a-i hrăni organismul. Bunăstarea mamei şi a copilului depinde mult de îmbrăcăminte bună şi caldă
14:21 şi de o alimentaţie cu hrană nutritivă. Faptul că există un consum în plus din rezerva de vitalitate a mamei trebuie luat în consideraţie şi rezolvat.
14:22 Pe de altă parte însă, ideea că femeile, datorită situaţiei lor speciale, pot lăsa ca apetitul să le-o ia razna este o greşeală bazată pe datină, iar nu pe judecată sănătoasă. Apetitul femeilor în această situaţie poate fi diferit, capricios şi greu de satisfăcut; şi datina îi îngăduie fiecăreia să consume tot ce-i place, fără să consulte raţiunea dacă o astfel de hrană poate procura elemente nutritive pentru corpul ei şi pentru dezvoltarea copilului ei. Hrana trebuie să fie hrănitoare, dar nu excitantă. Datina spune că, dacă ea doreşte mâncare de carne, murături, hrană condimentată sau pateu, trebuie să le aibă, să se ţină seama numai de apetit. Aceasta este o mare greşeală şi produce multă vătămare. Paguba nu poate fi evaluată. Dacă este vreodată nevoie de simplitate în dietă şi de grijă specială în ceea ce priveşte calitatea hranei consumate, atunci în această perioadă importantă sunt necesare.
14:23 Femeile care au principii şi sunt bine instruite nu se vor îndepărta de simplitate în dietă, în acest timp. Vor ţine seama de faptul că de ele depinde o altă viaţă şi vor fi atente la toate obiceiurile lor, şi mai ales la dietă. Ele nu trebuie să mănânce ceea ce este nehrănitor şi excitant, pentru simplul fapt că este gustos. Sunt prea mulţi sfătuitori gata să le convingă să facă lucruri pe care raţiunea le-ar spune că nu ar trebui să le facă.
14:24 Se nasc copii bolnavi din cauza satisfacerii apetitului din partea părinţilor lor. Organismul nu cere varietatea de hrană asupra căreia stăruie mintea. Ideea aceasta: "Ce-mi vine-n cap bag şi-n stomac" este o mare greşeală, pe care femeile creştine trebuie să o respingă. Imaginaţiei nu trebuie să i se îngăduie să controleze dorinţele organismului. Femeile care îngăduie gustului să stăpânească vor suferi pedeapsa călcării legilor fiinţei lor. Şi problema nu se termină aici; odraslele lor nevinovate vor fi de asemenea suferinde.
14:25 Organele producătoare de sânge nu pot să transforme în sânge bun condimentele, tocăturile, murăturile şi mâncarea de carne bolnavă. Şi dacă se introduce în stomac atât de multă mâncare, încât organele digestive sunt obligate să muncească în plus, pentru a scăpa de ea
14:26 şi a elibera organismul de substanţele iritante, mama îşi face sieşi nedreptate şi pune temelia bolilor pentru copilul ei. Dacă ea va alege să mănânce ce-i place şi ce-i trece prin minte, fără să ţină seama de urmări, va suporta pedeapsa, dar nu singură. Copilul ei, nevinovat, trebuie să sufere din cauza imprudenţei.
14:27 Efectele muncii excesive şi ale dietei sărace
14:28 (1865) H. to L., cap. 2, pag. 33, 34
14:29 337. În multe cazuri, înainte de naşterea copiilor săi, mama este lăsată să trudească şi devreme, şi târziu, înfierbântându-şi sângele. [...] Tăria ei ar trebui cultivată cu gingăşie. [...] Poverile şi grijile ei sunt rareori uşurate şi acea perioadă, care ar trebui să fie, dintre toate celelalte, o vreme de odihnă, este una de oboseală, tristeţe şi amărăciune. Printr-o prea mare extenuare fizică, ea îşi privează pruncul de acea hrană pe care este înzestrat organismul să i-o ofere şi, prin înfierbântarea sângelui, ea îi dă copilului un sânge de proastă calitate. Fetusul este jefuit de vitalitatea sa, jefuit de puterea sa fizică şi mintală.
14:30 (1870) 2T 378, 379
14:31 338. Mi-a fost arătată comportarea lui B. în familia lui. El era aspru şi arogant. A îmbrăţişat reforma sănătăţii aşa cum era susţinută de fratele C. şi, ca şi el, a adoptat o părere extremistă faţă de subiect; dar, neavând o judecată echilibrată, a făcut greşeli teribile, ale căror rezultate timpul nu le va şterge. Ajutat de articole adunate din cărţi, el a început să pună în practică teoria pe care o auzise ca fiind susţinută de fratele C. şi, ca şi el, şi-a făcut un ţel din a-i aduce pe toţi la standardul pe care îl ridicase el. Şi-a adus familia la regulile lui rigide, dar n-a reuşit să-şi stăpânească propriile înclinaţii animalice. El n-a reuşit să se aducă pe sine la ţintă şi să-şi stăpânească trupul. Dacă ar fi cunoscut corect sistemul reformei sănătăţii, ar fi ştiut că soţia lui nu era în stare să dea naştere la copii sănătoşi. Propriile-i patimi nesupuse avuseseră supremaţie, fără ca el să raţioneze de la cauză la efect.
14:32 Înainte de naşterea copiilor săi, el nu şi-a tratat soţia cum ar fi trebuit să fie tratată o femeie în situaţia ei.
14:33 I-a impus regulile lui rigide, conform ideilor fratelui C., care s-au dovedit a fi un mare rău pentru ea. El n-a procurat calitatea şi cantitatea de hrană care era necesară pentru două vieţi, în loc de una. O altă viaţă depindea de a ei şi organismul ei nu a primit hrană sănătoasă şi hrănitoare, necesară pentru susţinerea puterii ei. Era o lipsă atât cantitativă, cât şi calitativă. Organismul ei cerea schimbări, o varietate şi calitate de hrană mai bogată. Copiii ei s-au născut cu puteri digestive slabe şi sânge sărac. Din hrana pe care mama era silită s-o primească, ea nu putea să dea un sânge de bună calitate şi de aceea a adus la viaţă copii plini de slăbiciuni.