12:1 Cap. 10 - Postul
12:2 Biruinţa lui Hristos prin tăgăduirea apetitului
12:3 (1898) D.A. 117, 118
12:4 295. Atât la Hristos, cât şi la perechea sfântă din Eden, pofta a stat la temelia primei mari ispite. De acolo de unde a început ruina noastră trebuia să înceapă lucrarea pentru mântuire. După cum a căzut Adam, cedând în faţa poftei, tot astfel, prin înfrângerea ei, Hristos trebuia să biruie. Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; în cele din urmă, a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis: "Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini". Drept răspuns, Isus i-a zis: "Este scris: 'Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu'".
12:5 De la căderea lui Adam până la Hristos, neînfrânarea a făcut să crească puterea poftelor şi pasiunilor până când au ajuns să nu mai aibă aproape nici o limită. Din această cauză, oamenii au decăzut şi s-au îmbolnăvit şi în ei nu se găsea putere pentru biruinţă. Pentru binele omului, Hristos a câştigat biruinţa, îndurând cea mai grea încercare. Pentru fericirea noastră, El a exercitat o stăpânire de sine mai tare decât foamea sau moartea. Şi tocmai în această biruinţă de la început erau cuprinse atâtea lucruri care se găsesc în toate luptele noastre cu puterile întunericului.
12:6 Când a intrat în pustie, Isus era înconjurat de slava Tatălui. Absorbit în comuniunea cu Dumnezeu, Se găsea mai presus de slăbiciunile omeneşti. Dar slava s-a depărtat şi a fost lăsat să lupte singur cu ispita. Aceasta înainta din toate părţile. Natura Sa omenească se cutremura în faţa luptei care-L aştepta. Timp de patruzeci de zile, El postise şi Se rugase. Slab şi sfârşit de puteri din cauza foamei, obosit şi hărţuit de gânduri, "atât de schimonosită Îi era faţa şi atât de mult se deosebea înfăţişarea Lui de a fiilor oamenilor" (Is. 52,14). Acum era o ocazie pentru Satana. Acum, credea el, va putea să-L biruie pe Hristos.
12:7 Letter 158, 1909 296. Hristos a fost pus la probă în privinţa apetitului şi a rezistat ispitei timp de aproape şase săptămâni în locul omului. Postul acela lung din pustie urma să fie o lecţie pentru omul căzut din toate timpurile. Hristos nu a fost biruit de ispitele puternice ale vrăjmaşului, şi aceasta reprezintă o încurajare pentru fiecare suflet care luptă împotriva ispitei. Hristos a făcut cu putinţă ca fiecare membru al familiei omeneşti să poată rezista ispitei. Toţi cei care vor să ducă vieţi evlavioase pot birui aşa cum a biruit Hristos - pot birui prin sângele Mielului şi cuvântul mărturisirii lor. Acel post lung al Mântuitorului L-a întărit să poată răbda. El i-a dovedit omului că va începe lucrarea în vederea biruinţei chiar acolo unde a început ruina - în punctul apetitului.
12:8 (1869) 2T 202, 203
12:9 297. Când a fost asaltat de ispită, în modul cel mai feroce, Hristos n-a mâncat nimic. El S-a predat lui Dumnezeu şi, prin rugăciune serioasă şi supunere desăvârşită faţă de voinţa Tatălui Său, a ieşit biruitor. Cei care mărturisesc adevărul în aceste zile de pe urmă, mai presus de oricare altă grupă de presupuşi creştini, trebuie să-L imite pe Marele Model în rugăciune.
12:10 (1875) 3T 486
12:11 298. Răscumpărătorul lumii ştia că îngăduirea apetitului avea să aducă debilitate fizică şi să desensibilizeze în aşa măsură organele simţurilor, încât lucrurile sfinte şi veşnice nu aveau să mai fie deosebite. Hristos ştia că lumea era robită lăcomiei şi că această slăbiciune avea să slăbească puterile morale. Dacă îngăduirea apetitului avea o asemenea înrâurire asupra neamului omenesc încât, pentru a-i zdrobi puterea, a fost nevoie ca, în locul omului, Fiul lui Dumnezeu să postească aproape şase săptămâni, ce lucrare stă înaintea creştinului pentru a birui întocmai cum a biruit Hristos! Tăria ispitei de îngăduire a apetitului stricat nu poate fi măsurată decât prin chinurile de nespus ale lui Hristos în acel post lung în pustie.
12:12 Ca o pregătire pentru studiul Scripturii
12:13 (1870) 2T 692
12:14 299. În Scripturi, există unele lucruri care sunt greu de înţeles şi pe care, după vorbirea lui Petru, cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc spre pierzarea lor. Noi nu putem explica, în această viaţă, însemnătatea fiecărui pasaj din Scriptură; dar nu există puncte vitale de adevăr practic, care să fie învelite în mister. Când, în providenţa lui Dumnezeu, va veni timpul ca lumea să fie pusă la probă privind adevărul pentru acel timp, minţi vor fi inspirate prin Duhul Său să cerceteze Scripturile, chiar cu post şi rugăciune, până când sunt descoperite verigă după verigă şi unite într-un lanţ perfect. Fiecare adevăr în legătură cu mântuirea sufletelor va fi făcut atât de clar, încât nimeni nu va fi nevoit să rătăcească sau să umble în întuneric.
12:15 (1870) 2T 650, 651
12:16 300. La punctele dificile ale adevărului s-a ajuns prin eforturile serioase ale câtorva care au fost devotaţi lucrării. Postul şi rugăciunea fierbinte către Dumnezeu au făcut ca Domnul să deschidă tezaurul adevărului pentru înţelegerea lor.
12:17 [R. and H., 26 iulie 1892] L. and T. 47
12:18 301. Cei care doresc cu sinceritate adevărul nu vor şovăi să-şi expună convingerile pentru a fi cercetate şi criticate şi nu vor fi supăraţi dacă părerile şi ideile lor sunt contrazise. Acesta era spiritul nutrit între noi acum patruzeci de ani. Ne adunam cu sufletele împovărate, rugându-ne să putem fi una în credinţă şi învăţătură; căci ştiam că Hristos nu este împărţit. Odată, un subiect a constituit obiectul nostru de cercetare. Solemnitatea caracteriza aceste adunări de cercetare. Scripturile erau deschise cu un sentiment de teamă plină de respect. Adesea posteam ca să fim mai bine pregătiţi pentru a înţelege adevărul.
12:19 Când este nevoie de un ajutor divin deosebit
12:20 Letter 73, 1896 302. Pentru anumite lucruri, postul şi rugăciunea sunt recomandate şi potrivite. În mâna lui Dumnezeu, acestea sunt
12:21 un mijloc de curăţire a inimii şi de a crea o structură mintală receptivă. Primim răspunsuri la rugăciunile noastre pentru că ne smerim sufletele înaintea lui Dumnezeu.
12:22 (1892) G.W. 236 (ediţia veche)
12:23 303. Este conform cu voinţa lui Dumnezeu ca aceia care poartă responsabilităţi să se întâlnească des pentru a se sfătui unul cu altul şi să se roage cu seriozitate pentru acea înţelepciune pe care numai El o poate atribui. În front unit, faceţi cunoscute necazurile voastre lui Dumnezeu. Vorbiţi mai puţin; mult timp preţios se pierde cu vorbe care nu aduc lumină. Fraţii să se unească în post şi rugăciune pentru înţelepciunea pe care Dumnezeu a făgăduit că o va revărsa cu dărnicie.
12:24 (1864) 1T 624
12:25 304. Însă ori de câte ori este necesar să existe o întâlnire cu un împotrivitor - pentru înaintarea cauzei adevărului şi spre slava lui Dumnezeu - cu câtă grijă şi cu ce umilinţă ar trebui apărătorii adevărului să intre în confruntare. Cei care se duc acolo, cu o profundă cercetare a inimii, mărturisire a păcatelor şi rugăciune stăruitoare, uneori chiar cu post, trebuie să-L implore pe Dumnezeu să-i ajute într-un mod deosebit şi să dea preţiosului Său adevăr mântuitor o biruinţă glorioasă, pentru ca păcatul să poată apărea în adevărata lui urâţenie, iar susţinătorii lui să fie cu totul încurcaţi.
12:26 Adevăratul post
12:27 [Letter 73, 1896] M.M. 283
12:28 305. Adevăratul post ce ar trebui recomandat tuturor este abţinerea de la orice fel de mâncare excitantă şi folosirea corectă a alimentelor simple, sănătoase, pe care le-a oferit Dumnezeu din abundenţă. Oamenii ar trebui să se gândească mai puţin la ceea ce vor mânca şi bea ca hrană vremelnică şi mai mult la hrana din cer, care va da sănătate şi vitalitate experienţei religioase.
12:29 R. and H., 11 febr. 1904 306. Acum şi de acum înainte până la încheierea timpului, cei din poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie mai hotărâţi, mai prudenţi, neîncrezându-se în propria lor înţelepciune, ci în înţelepciunea Conducătorului lor. Ei ar trebui să-şi pună deoparte zile de post şi rugăciune.
12:30 Se poate ca abstinenţa totală de la mâncare să nu fie necesară, dar ei ar trebui să mănânce cu moderaţie din hrana cea mai simplă.
12:31 Letter 206, 1908 307. Tot postul din lume nu va ţine locul încrederii simple în Cuvântul lui Dumnezeu. "Cereţi", spune El, "şi vi se va da." [...] Nu vi se cere să postiţi timp de patruzeci de zile. Domnul a purtat povara acestui post pentru tine în pustia ispitei. Nu ar exista nici un merit într-un asemenea post; dar există merit în sângele lui Hristos.
12:32 MS 28, 1900 308. Spiritul adevărat de post şi rugăciune este spiritul care predă lui Dumnezeu mintea, inima şi voinţa.
12:33 Ca remediu pentru boală
12:34 (1905) M.H. 235
12:35 309. Mâncatul fără discernământ este adesea cauza îmbolnăvirii, iar lucrul de care organismul are cea mai mare nevoie este acela de a fi uşurat de povara nefirească ce a fost pusă asupra sa. În multe cazuri de boală, cel mai bun remediu este ca pacientul să postească preţ de o masă sau două, pentru ca organele digestive istovite să poată avea ocazia să se odihnească. O dietă compusă din fructe timp de câteva zile a adus adesea o mare uşurare celor care lucrează intelectual. De multe ori, o perioadă scurtă de abstinenţă alimentară totală, urmată de o alimentaţie simplă, moderată, a dus la însănătoşire prin propriul efort recuperativ al organismului. O alimentaţie simplă timp de o lună sau două ar convinge pe mulţi suferinzi că drumul îngust al tăgăduirii de sine este drumul către sănătate.
12:36 (1902) 7T 134
12:37 310. Sunt unii care ar avea mai mult de câştigat abţinându-se de la mâncare o zi sau două pe săptămână decât de la oricât de mult tratament sau sfat medical. Pentru ei, cel mai benefic ar fi să postească o zi pe săptămână.
12:38 (1864) Sp. Gifts IV 133, 134
12:39 311. Îngăduinţa în alimentaţia prea frecventă şi în cantităţi prea mari apasă excesiv organele digestive şi produce o stare de iritare a organismului. Sângele devine impur şi apoi apar tot felul de afecţiuni. [...]
12:40 Cei care suferă în astfel de cazuri pot face pentru ei înşişi ceea ce alţii nu pot face la fel de bine pentru ei. Ei ar trebui să înceapă prin a elibera organismul de sarcina pe care l-au forţat s-o ia asupra sa. Ar trebui să îndepărteze cauza. Să postească pentru un scurt timp şi să dea stomacului o şansă de a se odihni. Să reducă starea febrilă a organismului printr-o folosire prudentă şi în cunoştinţă de cauză a apei. Aceste eforturi vor ajuta corpul în luptele lui de a elibera organismul de impurităţi.
12:41 [Sp. Gifts IV 130, 131] (1864) C.H. 148
12:42 312. Persoanele care şi-au satisfăcut apetitul mâncând fără reţinere carne, sosuri foarte asezonate şi tot felul de prăjituri grele şi dulceţuri nu se pot bucura de îndată de o dietă simplă, sănătoasă şi nutritivă. Gustul lor este atât de pervertit, încât nu sunt deloc îmbiaţi de o dietă cu fructe, pâine simplă şi legume. Ei nu trebuie să se aştepte să aibă de la început plăcere pentru mâncarea atât de diferită de cea pe care şi-au îngăduit s-o consume. Dacă nu se pot bucura de la început de hrana simplă, ei ar trebui să postească atât cât sunt în stare. Acel post se va dovedi pentru ei de un mai mare folos decât medicamentele, căci stomacul, de care s-a abuzat, va afla acea odihnă de care de mult avea nevoie, iar foamea reală poate fi potolită printr-o dietă simplă. Va fi nevoie de timp pentru ca gustul să-şi revină după abuzul la care a fost supus şi să-şi recâştige tonusul natural. Însă perseverenţa pe calea tăgăduirii de sine în privinţa mâncatului şi băutului va face curând ca hrana simplă şi hrănitoare să fie gustoasă, şi aceasta va fi după puţin timp mâncată cu mai mare satisfacţie decât mănâncă gurmandul care se bucură de delicatesele lui bogate.
12:43 Atenţie la abţinerea care aduce slăbiciune
12:44 (1870) 2T 384, 385
12:45 313. În cazuri de febră mare, abstinenţa de la hrană pentru un scurt timp va micşora temperatura şi va face ca folosirea apei să fie mai eficientă. Dar medicul curant trebuie să-şi dea seama de adevărata stare a pacientului şi să nu-i permită să se abţină de la mâncare pentru o lungă perioadă de timp, până ce organismul ajunge slăbit. În timpul febrei, hrana poate să irite şi să excite sângele, dar de îndată ce temperatura scade, trebuie să i se dea hrană într-o manieră atentă şi chibzuită. Dacă hrana este reţinută prea mult,
12:46 dorinţa stomacului după ea va da naştere la temperatură, care va fi potolită printr-o porţie de hrană de bună calitate. Organismul primeşte ceva de care să se ocupe. Dacă senzaţia de foame este foarte acută, chiar şi în timpul temperaturii, a satisface foamea cu o cantitate moderată de mâncare simplă va fi mai puţin vătămător decât dacă i se refuză pacientului acest lucru. Când nu se poate gândi la nimic altceva, organismul nu-i va fi împovărat cu o mică porţie de hrană simplă.
12:47 Sfat pentru un pastor înaintat în vârstă
12:48 Letter 2, 1872 314. Am fost informată că nu ai mâncat decât o dată pe zi pentru o perioadă de timp; dar ştiu că este rău în cazul tău, căci mi-a fost arătat că ai nevoie de o dietă nutritivă şi că te aflai în primejdia de a te abţine prea mult. Puterile tale nu acceptă disciplina ta prea severă. [...]
12:49 Cred că ai greşit postind două zile. Dumnezeu nu ţi-a cerut acest lucru. Te implor să fii precaut şi să mănânci fără reţineri de două ori pe zi hrană bună, sănătoasă. Puterea ta va scădea cu siguranţă şi mintea ţi se va dezechilibra dacă nu-ţi schimbi programul de abţinere de la mâncare.