12:4 295. Atât la Hristos, cât şi la perechea sfântă din Eden, pofta a stat la temelia primei mari ispite. De acolo de unde a început ruina noastră trebuia să înceapă lucrarea pentru mântuire. După cum a căzut Adam, cedând în faţa poftei, tot astfel, prin înfrângerea ei, Hristos trebuia să biruie. Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; în cele din urmă, a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis: "Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini". Drept răspuns, Isus i-a zis: "Este scris: 'Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu'".