English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian / Ellen White / Web / Dietă şi hrană

Adventist

Romanian

Printable ModePrintable Mode

Dietă şi hrană, 10


10:1 Cap. 8 - Stăpânirea apetitului

10:2 Pierderea autocontrolului - primul păcat

10:3 (1864) Sp. Gifts IV 120

10:4 229. În Eden, Adam şi Eva aveau o statură nobilă şi erau desăvârşiţi ca simetrie şi frumuseţe. Erau fără păcat şi cu o sănătate perfectă. Ce contrast cu neamul omenesc de astăzi! Frumuseţea a dispărut. Sănătatea perfectă este ceva necunoscut. Oriunde privim, vedem boală, diformitate şi imbecilitate. Am întrebat care este cauza acestei degenerări uimitoare şi atenţia mi-a fost îndreptată înapoi, către Eden. Eva cea frumoasă era ademenită de şarpe să mănânce din fructul singurului pom din care Dumnezeu le interzisese să mănânce şi chiar să se atingă de el, ca să nu moară.

10:5 Eva avea totul pentru a fi fericită. Era înconjurată de fructe de toate felurile. Cu toate acestea, fructul pomului oprit îi părea mai vrednic de dorit decât fructele tuturor celorlalţi pomi din grădină, din care putea mânca după cum dorea. Era necumpătată în dorinţele ei. A mâncat şi, prin influenţa ei, a mâncat şi soţul ei, iar blestemul s-a abătut asupra amândurora. Şi pământul a fost blestemat din cauza păcatului lor. Şi, de la cădere, a existat necumpătare în aproape orice formă. Apetitul a stăpânit peste raţiune. Reprezentanţii familiei omeneşti au mers pe un drum al neascultării şi, asemenea Evei, au fost ademeniţi de către Satana să nesocotească interdicţiile pe care le-a dat Dumnezeu, plăcându-le să creadă că urmările nu vor fi atât de înfricoşătoare pe cât li se dăduse de înţeles. Neamul omenesc a încălcat legile sănătăţii şi a făcut excese în aproape toate lucrurile. Boala a crescut constant. Cauza a fost urmată de efect.

10:6 Zilele lui Noe şi zilele noastre

10:7 [C.T.B.H. 11, 12] (1890) C.H. 23, 24

10:8 230. Isus, aşezat pe Muntele Măslinilor, le-a dat instrucţiuni ucenicilor cu privire la semnele care vor

10:9 preceda venirea Sa: "Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului" (Matei 24,37-39). Aceleaşi păcate care au adus judecăţile asupra lumii în zilele lui Noe există şi în zilele noastre. Bărbaţii şi femeile merg atât de departe cu mâncatul şi băutul, încât aceasta se termină în lăcomie şi alcoolism. Păcatul preponderent, îngăduirea unui apetit pervertit, a stârnit pasiunile oamenilor din vremea lui Noe şi a dus la o răspândire generală a stricăciunii. Violenţa şi păcatul au ajuns până la cer. Această poluare morală a fost în cele din urmă ştearsă de pe pământ printr-un potop. Aceleaşi păcate ale lăcomiei şi beţiei au amorţit simţul moral al locuitorilor Sodomei, aşa încât nelegiuirea părea că este deliciul bărbaţilor şi femeilor din acea cetate desfrânată. Hristos avertizează astfel lumea: "Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi. Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi. Tot aşa va fi şi în ziua când se va arăta Fiul omului" (Luca 17,26-30).

10:10 Hristos ne-a lăsat aici o lecţie extrem de importantă. Ne-a avertizat asupra primejdiei de a face din mâncare şi băutură lucrul de căpetenie. El ne arată rezultatul îngăduirii fără limite a apetitului. Puterile morale sunt slăbite, aşa încât păcatul nu mai apare ca fiind păcătos. Nelegiuirea este privită cu uşurătate şi pasiunea controlează mintea până când principiile şi pornirile bune sunt dezrădăcinate, iar Dumnezeu este hulit. Toate acestea sunt rezultatul obiceiului de a mânca şi a bea în exces. Aceasta este chiar starea de lucruri despre care Hristos declară că va exista la a doua Sa venire.

10:11 Mântuitorul ne prezintă ceva mai înalt pentru care să trudim decât doar pentru ce vom mânca, ce vom bea şi cu ce ne vom îmbrăca. Mâncatul, băutul şi îmbrăcatul sunt duse la un asemenea exces, încât devin nelegiuiri. Acestea se află printre păcatele care au fost indicate în legătură cu ultimele zile şi constituie un semn al apropiatei veniri a lui Hristos. Timp, bani şi energie,

10:12 care aparţin Domnului, dar care ne-au fost încredinţate nouă, sunt irosite într-un prisos de îmbrăcăminte şi delicatese de lux pentru un apetit stricat, acestea scăzând vitalitatea şi aducând suferinţa şi degradarea. Este cu neputinţă să aducem trupurile noastre ca o jertfă vie lui Dumnezeu când le umplem neîncetat de stricăciune şi boală prin propria noastră îngăduinţă păcătoasă.

10:13 [C.T.B.H. 42, 43] (1890) C.H. 108-110

10:14 231. Una dintre cele mai mari ispite pe care le are de înfruntat omul este aceea în privinţa apetitului. La început, Dumnezeu l-a făcut pe om integru. Acesta a fost creat cu o minte perfect echilibrată, dimensiunile şi puterea tuturor organelor lui fiind dezvoltate deplin şi armonios. Prin amăgirile vrăjmaşului celui viclean însă, interdicţia pusă de Dumnezeu a fost nesocotită, iar legile naturale încălcate şi-au făcut lucrarea de pedepsire până la capăt. [...]

10:15 De la primul om care a cedat în faţa apetitului, omenirea a ajuns să fie tot mai îngăduitoare cu propriile-i slăbiciuni, până când sănătatea a fost jertfită pe altarul poftei. Locuitorii lumii antediluviene erau necumpătaţi în mâncare şi băutură. Ei consumau carne, deşi Dumnezeu nu îi dăduse la acea dată omului permisiunea de a mânca alimente de provenienţă animală. Ei au mâncat şi au băut până când satisfacerea apetitului lor stricat nu a mai cunoscut hotar şi au devenit atât de depravaţi încât Dumnezeu nu a mai putut să aibă răbdare cu ei. Paharul nelegiuirii lor era plin şi, printr-un potop, El a curăţat pământul de poluarea lui morală.

10:16 SODOMA ŞI GOMORA

10:17 Pe măsură ce s-au înmulţit pe suprafaţa pământului după potop, oamenii L-au uitat din nou pe Dumnezeu şi şi-au stricat căile înaintea Sa. Necumpătarea, sub toate formele ei, a crescut până când aproape întreaga lume a ajuns sub stăpânirea ei. Oraşe întregi au fost măturate de pe faţa pământului din pricina crimelor şi nelegiuirilor revoltătoare care le făcuseră să fie o pată în câmpul superb al lucrărilor create ale lui Dumnezeu. Satisfacerea poftei nefireşti a dus la păcate care au provocat nimicirea Sodomei şi Gomorei. Dumnezeu a pus căderea Babilonului pe seama lăcomiei şi beţiei lui. Îngăduinţa apetitului şi pasiunii a fost temelia tuturor păcatelor lor.

10:18 Esau biruit de apetit

10:19 (1868) 2T 38

10:20 232. Esau a poftit o mâncare favorită şi şi-a sacrificat dreptul de întâi născut spre a-şi satisface pofta. După ce pofta lui senzuală a fost satisfăcută, el şi-a văzut nebunia, dar n-a găsit loc pentru pocăinţă, deşi a căutat-o grijuliu şi cu lacrimi. Există foarte mulţi care sunt asemenea lui Esau. El reprezintă o categorie de oameni care au o binecuvântare specială, valoroasă, la îndemâna lor - moştenirea nepieritoare, viaţă care durează tot atât de mult ca şi viaţa lui Dumnezeu, Creatorul Universului, fericire nemăsurată şi o greutate veşnică de slavă -, dar care s-au lăsat timp atât de îndelungat în voia apetitului, pasiunilor şi înclinaţiilor, încât puterea lor de a discerne şi de a aprecia valoarea lucrurilor a slăbit.

10:21 Esau a avut o dorinţă deosebită, puternică, pentru un anumit fel de mâncare şi şi-a satisfăcut eul timp atât de îndelungat, încât n-a simţit nevoia să se abată de la ispititoarea şi râvnita mâncare. El se gândea la ea fără să facă nici un efort deosebit de a-şi înfrâna apetitul, până ce puterea apetitului a înfrânt orice alt gând şi l-a luat în stăpânire, iar el şi-a închipuit că va suferi o mare neplăcere şi chiar moartea dacă nu va putea să obţină acea mâncare deosebită. Cu cât se gândea mai mult la ea, cu atât dorinţa lui se întărea tot mai mult, până ce dreptul de întâi născut, care era sacru, şi-a pierdut valoarea şi sfinţenia.

10:22 Pofta de carne a lui Israel

10:23 [C.T.B.H. 43, 44] (1890) C.H. 111, 112

10:24 233. Când Dumnezeul lui Israel Şi-a scos poporul din Egipt, i-a oprit într-o mare măsură să consume carne, dar le-a dat pâine din cer şi apă din stânca de cremene. Ei n-au fost mulţumiţi cu acestea. Urau hrana ce li se dădea şi îşi doreau să fie înapoi în Egipt, unde puteau sta lângă oalele cu carne. Preferau să suporte robia şi chiar moartea decât să fie lipsiţi de carne. Dumnezeu le-a satisfăcut dorinţa, dându-le carne şi lăsându-i să mănânce până când lăcomia lor a provocat o urgie din cauza căreia mulţi au murit.

10:25 TOATE ACESTEA SUNT EXEMPLE

10:26 Ar putea fi citat exemplu după exemplu pentru a arăta efectele faptului de a ceda poftei. Primilor noştri părinţi li s-a părut o chestiune neînsemnată de a călca porunca lui Dumnezeu prin acea faptă singulară - a mânca dintr-un pom care era atât de frumos la vedere şi plăcut la gust -, dar aceasta a pus capăt supunerii lor faţă de Dumnezeu şi a deschis porţile unui torent de vină şi nenorocire care a potopit pământul.

10:27 LUMEA ASTĂZI

10:28 Nelegiuirea şi boala au crescut de la o generaţie la alta. Necumpătarea în mâncare şi băutură şi îngăduirea pasiunilor josnice au amorţit facultăţile nobile ale omului. Raţiunea, în loc să fie cea care conduce, a ajuns să fie într-o măsură alarmant de mare roaba apetitului. A fost satisfăcută o dorinţă crescândă pentru mâncare bogată până când a devenit o modă să se aglomereze în stomac toate delicatesele posibile. Apetitul este satisfăcut cu o reţinere prea puţin manifestată, în special la petrecerile de divertisment. Sunt servite prânzuri bogate şi cine târzii, constând în cărnuri foarte asezonate, cu sosuri grele, prăjituri, plăcinte, glazuri, ceai, cafea etc. Nu-i de mirare cu o asemenea dietă că oamenii sunt traşi la faţă şi suferă agonii de nespus din pricina dispepsiei.

10:29 (1864) Sp. Gifts IV, 131, 132

10:30 234. Mi-a fost arătată starea prezentă de stricăciune a lumii. Priveliştea a fost îngrozitoare. M-am mirat că locuitorii pământului nu au fost nimiciţi, asemenea locuitorilor Sodomei şi Gomorei. Am văzut suficiente motive pentru starea actuală de degenerare şi mortalitate din lume. Pasiunea oarbă controlează raţiunea şi, cum este cazul multora, este sacrificat fiecare considerent înalt în favoarea poftei trupeşti.

10:31 Primul mare păcat a fost necumpătarea în mâncare şi băutură. Bărbaţii şi femeile s-au făcut singuri robi ai apetitului. Sunt necumpătaţi în muncă. Este făcut un mare efort prin munca grea depusă pentru a obţine pentru mesele lor o hrană care le vatămă foarte mult organismul deja suprasolicitat. Femeile petrec o mare parte din timpul lor stând aplecate deasupra unei maşini de gătit încinse, preparând mâncare asezonată din belşug cu condimente care să satisfacă gustul.

10:32 Ca o consecinţă, copiii sunt neglijaţi şi nu primesc o educaţie morală şi religioasă. Mama care este solicitată excesiv în muncă neglijează cultivarea unei firi blânde, care reprezintă razele de soare ale căminului. Considerentele de importanţă veşnică devin secundare. Tot timpul trebuie să fie folosit, în vederea satisfacerii apetitului, pentru pregătirea acelor lucruri care ruinează sănătatea, creează o dispoziţie nesuferită şi întunecă facultăţile gândirii.

10:33 (1890) C.T.B.H. 16

10:34 235. Dăm pretutindeni peste necumpătare. O vedem în vagoanele de cale ferată, pe vasele cu abur şi oriunde ne îndreptăm; şi ar trebui să ne întrebăm ce facem pentru a salva sufletele din strânsoarea ispititorului. Satana este activ fără încetare pentru a aduce neamul omenesc cu totul sub controlul său. Cel mai puternic avantaj pe care-l are asupra omului este acela manifestat prin apetit, şi pe acesta încearcă să-l stimuleze prin toate modalităţile posibile. Toate stimulentele artificiale sunt vătămătoare şi cultivă dorinţa de a consuma alcool. Cum îi putem lumina pe oameni şi cum putem preveni relele îngrozitoare care rezultă din folosirea acestor lucruri? Am făcut noi tot ce am putut în această direcţie?

10:35 Închinarea la altarul apetitului pervertit

10:36 (1882) 5T 196, 197

10:37 236. Dumnezeu a dat poporului Său o mare lumină, şi totuşi noi nu suntem scutiţi de ispite. Cine dintre noi caută ajutor la zeii Ecronului? Să privim la acest tablou care nu este luat din imaginaţia noastră. La câţi, chiar dintre adventiştii de ziua a şaptea, pot fi văzute caracteristicile lui? Un om bolnav - în aparenţă foarte lucid, şi totuşi îngust în vederi şi înfumurat - mărturisind deschis dispreţul său pentru legile sănătăţii şi ale vieţii, pe care mila divină ne-a condus, ca popor, să le primim. Hrana sa trebuie să fie preparată într-un fel care să satisfacă pofta lui bolnăvicioasă. Decât să stea la o masă unde este servită o hrană sănătoasă, el va fi un client obişnuit al restaurantelor, pentru că acolo îşi poate satisface apetitul fără nici o restricţie. Este un apărător elocvent al cumpătării, dar nesocoteşte principiile ei fundamentale. El doreşte o uşurare, dar refuză să o obţină cu preţul lepădării de sine. Acest om se închină la altarul unui apetit pervertit. El este un idolatru.

10:38 Puterile care, sfinţite şi înnobilate, puteau fi folosite spre onoarea lui Dumnezeu sunt slăbite şi aduc puţină slujire. Un temperament irascibil, un creier confuz şi nişte nervi zdruncinaţi sunt printre rezultatele nesocotirii legilor naturale. El este ineficient, nu te poţi baza pe el.

10:39 Biruinţa lui Hristos în locul nostru

10:40 (1876) 4T 44

10:41 237. În pustia ispitei, Hristos S-a confruntat cu ispitele majore care îl asaltează pe om. Acolo, cu mâinile goale, a dat piept cu duşmanul cel viclean şi rafinat şi l-a biruit. Prima mare ispită a fost asupra apetitului; a doua, încumetarea; a treia, dragostea de lume. Satana a biruit milioane de oameni, ispitindu-i să-şi îngăduie poftele. Prin satisfacerea gustului, sistemul nervos se excită şi puterea creierului slăbeşte, aducându-l în imposibilitatea de a gândi cu calm sau raţional. Mintea este dezechilibrată. Facultăţile ei, nobile sunt pervertite pentru a sluji senzualităţii animalice, iar interesele ei sfinte, veşnice, nu sunt luate în seamă. Când acest obiectiv este atins, Satana poate veni cu celelalte două ispite principale şi poate găsi cu uşurinţă acces. Numeroasele sale forme de ispite cresc din aceste trei puncte de căpetenie.

10:42 (1898) D.A. 122, 123

10:43 238. Dintre toate lecţiile pe care trebuie să le învăţăm din ispita cea mare pe care a avut-o Domnul la început, nici una nu este mai mare ca aceea privind puterea de stăpânire asupra poftelor şi pasiunilor. În toate veacurile, ispitele care făceau apel la natura fizică au avut cel mai mare efect pentru a corupe şi a degrada omenirea. Prin necumpătare, Satana lucrează la distrugerea puterilor mintale şi morale pe care Dumnezeu le-a dat omului ca pe o înzestrare preţioasă. În felul acesta, omul nu mai este în stare să aprecieze lucrurile care au valoare veşnică. Printr-o afundare de bună voie în cele senzuale, Satana caută să şteargă din suflet orice asemănare cu Dumnezeu.

10:44 Nebuneasca dedare la plăceri împreună cu bolile şi decăderea aduse de aceste stări care au existat înainte de întâia venire a lui Hristos vor exista din nou cu o putere şi mai mare spre rău la a doua Sa venire. Hristos a spus că starea lumii va fi ca în

10:45 zilele dinaintea potopului şi ca în Sodoma şi Gomora. Toate întocmirile gândurilor din inimă vor fi îndreptate în fiecare zi numai către rău. Noi trăim acum în pragul acestei vremi îngrozitoare şi trebuie să luăm la inimă învăţătura pe care ne-o dă postul Mântuitorului. Numai prin chinurile de nedescris pe care le-a suferit Hristos putem aprecia câte rele aduce după sine dedarea neînfrânată la poftă. Pilda Sa ne spune că singura noastră nădejde de viaţă veşnică este de a aduce poftele şi pasiunile sub conducerea voii lui Dumnezeu.

10:46 PRIVIŢI LA MÂNTUITORUL

10:47 În propria noastră putere este cu neputinţă să aducem la tăcere pretenţiile firii noastre decăzute. Pe calea aceasta Satana va aduce ispitele asupra noastră. Hristos ştie că vrăjmaşul va veni la orice fiinţă omenească, încercând să profite de slăbiciunile moştenite şi să ademenească prin minciunile şi viclenia lui pe toţi aceia care nu şi-au pus încrederea în Dumnezeu. Mergând prin locurile prin care trebuie să treacă omul, Domnul a pregătit calea pentru ca noi să biruim. El nu vrea ca noi să fim mai slabi în lupta cu Satana. El nu vrea ca noi să ne lăsăm speriaţi sau descurajaţi de atacurile şarpelui. "Îndrăzniţi", zice El, "Eu am biruit lumea" (Ioan 16,33).

10:48 Cel ce se luptă împotriva poftei, să privească la Mântuitorul în pustia ispitei, să-L vadă în agonie pe cruce când a strigat: "Mi-e sete". El a suportat toate câte pot fi suportate şi de noi. Biruinţa Lui este biruinţa noastră.

10:49 Isus S-a sprijinit pe înţelepciunea şi tăria Tatălui Său ceresc. El declară: "Domnul, Dumnezeu M-a ajutat; de aceea nu M-am ruşinat... ştiu că nu voi fi dat de ruşine... Iată, Domnul, Dumnezeu Mă ajută". Arătând spre pilda pe care ne-o dă, El ne spune: "Cine dintre voi se teme de Domnul...! Cine umblă în întuneric şi n-are lumină, să se încreadă în Numele Domnului, şi să se bizuie pe Dumnezeul lui" (Is. 50,7-10).

10:50 "Vine stăpânitorul lumii acesteia", a spus Isus. "El n-are nimic în Mine" (Ioan 14,30). În El nu se găsea nimic care

10:51 să răspundă la amăgirile lui Satana. El nu S-a lăsat ademenit de păcat. Nici chiar printr-un gând nu S-a supus ispitei. Aşa poate să fie şi cazul nostru. Făptura omenească a lui Hristos era unită cu cea dumnezeiască; El era pregătit de luptă prin locuirea lăuntrică a Duhului Sfânt. Iar El a venit să ne facă părtaşi la natura Sa dumnezeiască. Câtă vreme suntem legaţi de El prin credinţă, păcatul nu mai are putere asupra noastră. Dumnezeu apucă mâna credinţei noastre şi o ajută să ţină tare dumnezeirea lui Hristos, ca noi să putem ajunge la desăvârşirea caracterului.

10:52 (1875) 3T 561

10:53 239. Satana vine la om, aşa cum a venit şi la Hristos, cu ispitele lui copleşitoare, pentru a-l face să-şi îngăduie pofta. El îşi cunoaşte bine puterea de a birui pe om în acest punct. I-a învins pe Adam şi pe Eva în Eden în privinţa apetitului, şi aceştia şi-au pierdut căminul fericit. Ce nenorocire şi nelegiuire au umplut lumea noastră ca o consecinţă a căderii lui Adam! Oraşe întregi au fost şterse de pe faţa pământului din pricina crimelor oribile şi a nelegiuirii revoltătoare care le-au făcut să fie o pată asupra universului. Îngăduinţa poftei a fost temelia tuturor păcatelor lor.

10:54 (1890) C.T.B.H. 16

10:55 240. Hristos a început lucrarea de răscumpărare exact acolo unde a început ruina. Prima Sa punere la probă a fost în acelaşi punct în care a căzut Adam. Satana biruise o mare parte din neamul omenesc prin ispita care viza apetitul, iar succesul acesta l-a făcut să simtă că are în mâinile sale controlul asupra acestei planete căzute. Însă a descoperit în persoana lui Hristos pe Unul care era în stare să i Se opună şi a părăsit ca învins câmpul de bătaie. Isus a spus: "El nu are nimic în Mine." Biruinţa Sa este o asigurare că şi noi putem ieşi victorioşi în conflictele noastre cu vrăjmaşul. Dar nu este intenţia Tatălui nostru ceresc aceea de a ne mântui fără să existe şi din partea noastră un efort de a coopera cu Hristos. Trebuie să împlinim ceea ce ţine de noi, iar puterea divină, unindu-se cu eforturile noastre, va aduce biruinţa.

10:56 [Hristos a exercitat în favoarea noastră o stăpânire de sine mai mare decât foamea sau moartea - 295]

10:57 [Prin postul Său, Hristos a fost întărit pentru a putea răbda; biruinţa Sa, o încurajare pentru toţi - 296]

10:58 [Când a fost ispitit în modul cel mai îngrozitor, Hristos nu a mâncat nimic - 70]

10:59 [Puterea ispitei de a ne îngădui apetitul evaluată după supliciul lui Hristos în timpul postului Său - 298]

10:60 Exemplul biruinţei lui Daniel

10:61 (1890) C.T.B.H. 22, 23

10:62 241. Ispitele pentru îngăduirea apetitului au o putere ce poate fi biruită numai de ajutorul pe care îl poate da Dumnezeu. Însă la fiecare ispită avem făgăduinţa lui Dumnezeu că va fi o cale de scăpare. Atunci de ce sunt învinşi atât de mulţi? Pentru că nu-şi pun încrederea în Dumnezeu. Ei nu se folosesc de mijloacele furnizate pentru siguranţa lor. De aceea, scuzele aduse pentru satisfacerea apetitului nu au nici o greutate înaintea lui Dumnezeu.

10:63 Daniel îşi preţuia calităţile omeneşti, dar nu-şi punea încrederea în acestea. Încrederea lui era în acea tărie pe care Dumnezeu a promis-o tuturor celor care vor veni la El într-o dependenţă umilă, bizuindu-se pe de-a-ntregul pe puterea Sa.

10:64 El şi-a luat în inimă hotărârea că nu se va întina cu porţia de carne ce-i revenea de la împărat şi nici cu vinul pe care-l bea acesta; căci ştia că o asemenea dietă nu-i va întări puterile fizice sau spori capacitatea intelectuală. El nu voia să folosească vinul şi nici vreun alt stimulent nefiresc; nu voia să facă nimic pentru a-şi întuneca mintea; iar Dumnezeu i-a dat "ştiinţă şi pricepere pentru tot felul de scrieri, şi înţelepciune" şi de asemenea l-a făcut "priceput în toate vedeniile şi în toate visele." [...]

10:65 Părinţii lui Daniel îl educaseră din copilărie în obiceiuri de strictă cumpătare. Îl învăţaseră că trebuie să se conformeze legilor naturii în toate deprinderile sale; că mâncatul şi băutul aveau o influenţă directă asupra naturii sale fizice, intelectuale şi morale şi că era răspunzător înaintea lui Dumnezeu pentru calităţile lui; căci el le păstra pe toate ca fiind un dar de la Dumnezeu şi nu trebuia, prin nici o acţiune de-a sa, să le slăbească sau să le deprecieze. Ca rezultat al acestei învăţături, Legea lui Dumnezeu a fost înălţată în mintea sa şi respectată cu sfinţenie în inima lui. În timpul primilor ani de captivitate, Daniel a trecut printr-un supliciu, acela de a se familiariza cu grandoarea de la curte, cu ipocrizia şi cu păgânismul. Într-adevăr, ce şcoală ciudată

10:66 care să-l pregătească pentru o viaţă de sobrietate, hărnicie şi credincioşie! Şi el a trăit cu toate acestea necorupt de atmosfera răului de care era înconjurat.

10:67 Experienţa lui Daniel şi a tinerilor săi tovarăşi ilustrează foloasele care pot rezulta dintr-o dietă a cumpătării şi arată ce va face Dumnezeu pentru aceia care vor coopera cu El pentru purificarea şi înălţarea sufletului. Ei I-au adus cinste lui Dumnezeu şi au fost o lumină foarte strălucitoare la curtea Babilonului.

10:68 În această istorisire auzim glasul lui Dumnezeu care ni se adresează în mod individual, îndemnându-ne să culegem razele preţioase de lumină în ce priveşte subiectul cumpătării creştine şi să ne plasăm într-o legătură corectă cu legile sănătăţii.

10:69 [R. and H., 25 ian. 1881] C.H. 66

10:70 242. Ce ar fi fost dacă Daniel şi tovarăşii lui ar fi făcut un compromis cu acei ofiţeri păgâni şi ar fi cedat presiunii momentului, mâncând şi bând ceea ce era obişnuit pentru babilonieni? Acel singur prilej de îndepărtare de principiu le-ar fi slăbit percepţia a ceea ce este drept şi aversiunea pe care o aveau faţă de ceea ce este rău. Îngăduirea apetitului ar fi presupus sacrificarea vigorii fizice, a limpezimii intelectului şi puterii spirituale. Un pas greşit ar fi condus probabil la alţii, până când, legătura lor cu cerul fiind ruptă, ar fi fost dezrădăcinaţi de curentul ispitei.

10:71 [Claritatea minţii lui Daniel, datorată unei diete simple şi vieţii de rugăciune - 117]

10:72 [Mai multe despre Daniel - 33, 34, 117]

10:73 Datoria noastră creştinească

10:74 (1868) 2T 65

10:75 243. Când ne dăm seama de cerinţele lui Dumnezeu, vom înţelege că cere de la noi să fim cumpătaţi în toate lucrurile. Scopul creării noastre este să-L slăvim pe Dumnezeu în trupurile şi duhurile noastre, care sunt ale Lui. Cum putem face acest lucru când îngăduim apetitului să vatăme puterile fizice şi morale? Dumnezeu cere să prezentăm trupurile noastre ca o jertfă vie. Atunci datoria ne ordonă să păstrăm acest corp în cea mai bună stare de sănătate, ca să ne putem conforma

10:76 cerinţelor Lui. "Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul spre slava lui Dumnezeu."

10:77 (1900) 6T 374, 375

10:78 244. Apostolul Pavel scrie: "Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt; ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat" (1 Cor. 9,24-27).

10:79 Sunt mulţi în lume care se lasă în voia unor obiceiuri dăunătoare. Apetitul este legea care-i cârmuieşte şi, datorită relelor lor deprinderi, simţul moral este umbrit, iar puterea de a discerne lucrurile sfinte este în mare măsură distrusă. Dar pentru creştini este necesar să fie strict cumpătaţi. Ei ar trebui să-şi pună un standard înalt. Cumpătarea în mâncare, băutură şi îmbrăcăminte este esenţială. Principiul ar trebui să predomine, şi nu apetitul sau fantezia. Cei ce mănâncă prea mult sau a căror hrană este de o calitate îndoielnică sunt lesne conduşi la risipă şi la "multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare" (1 Tim. 6,9). Cei care sunt "împreună lucrători cu Dumnezeu" ar trebui să folosească orice fărâmă a influenţei lor pentru a încuraja răspândirea adevăratelor principii ale cumpătării.

10:80 Este mare lucru să fii credincios faţă de Dumnezeu. El are pretenţii asupra tuturor celor care sunt angajaţi în slujba Sa. El doreşte ca mintea şi corpul să fie păstrate în cea mai bună stare de sănătate, fiecare putere şi înzestrare să se afle sub controlul divin şi cât de viguroase le pot face obiceiurile atente, de strictă cumpătare! Noi avem obligaţia faţă de Dumnezeu de a ne consacra Lui fără rezervă, cu trup şi suflet, cu toate facultăţile considerate ca daruri date de El, spre a fi folosite în slujba Lui.

10:81 Toate energiile şi însuşirile noastre trebuie să fie mereu întărite şi dezvoltate în cursul acestui timp de probă. Numai aceia care apreciază aceste principii şi care

10:82 au fost deprinşi să se îngrijească de corpurile lor cu pricepere şi în temere de Dumnezeu ar trebui să fie aleşi pentru a primi răspunderi în lucrarea aceasta. Acelora care cunosc de multă vreme adevărul, dar care nu pot face deosebire între principiile curate ale neprihănirii şi principiile răului, a căror înţelegere cu privire la dreptate, milă şi iubirea lui Dumnezeu este umbrită, ar trebui să li se ridice răspunderile. Fiecare comunitate are nevoie de o mărturie clară şi tăioasă, dând din trâmbiţă un sunet lămurit.

10:83 Dacă putem trezi simţurile morale ale poporului nostru cu privire la subiectul cumpătării, se poate câştiga o mare biruinţă. Trebuie să se propovăduiască şi să se practice cumpătarea în toate lucrurile vieţii acesteia. Cumpătarea în mâncare, băutură, dormit şi îmbrăcat este unul din marile principii ale vieţii religioase. Adevărul adus în sanctuarul sufletului va duce la îngrijirea corpului. Nimic din câte privesc sănătatea fiinţei omeneşti nu trebuie să fie privit cu nepăsare. Binele nostru veşnic depinde de felul în care folosim în viaţa aceasta timpul, puterea şi influenţa noastră.

10:84 Robi ai apetitului

10:85 (1864) Sp. Gifts IV, 129-131

10:86 245. Există o categorie de oameni care mărturisesc credinţa în adevăr, care nu folosesc tutunul, tutunul de prizat, ceaiul sau cafeaua şi totuşi sunt vinovaţi de satisfacerea apetitului într-alt fel. Ei poftesc cărnuri foarte asezonate, cu sosuri grele, iar apetitul lor a devenit atât de pervertit, încât nu pot fi mulţumiţi nici măcar cu carne, dacă aceasta nu este pregătită în modul cel mai vătămător. Stomacul este adus într-o stare de febrilitate, organele digestive sunt împovărate excesiv şi stomacul lucrează din greu totuşi pentru a scăpa de volumul mare de hrană pe care a fost forţat să-l primească. După ce stomacul şi-a îndeplinit sarcina, ajunge epuizat, lucru care provoacă o stare de slăbiciune. În acest punct, mulţi sunt înşelaţi şi gândesc că lipsa de mâncare este cea care produce asemenea senzaţii şi, fără să-i lase stomacului timp pentru a se odihni, consumă alte alimente, care pe moment îndepărtează slăbiciunea. Şi cu cât este satisfăcut mai mult apetitul, cu atât vor fi mai mari strigătele sale pentru a fi îngăduit. Această slăbiciune este în general rezultatul consumului de carne, al faptului de a mânca prea des şi prea mult. [...]

10:87 Pentru că aşa este moda, în armonie cu un apetit morbid, prăjiturile grele, plăcintele şi budincile şi toate lucrurile vătămătoare sunt îngrămădite în stomac. Masa trebuie umplută cu multe feluri, căci altfel apetitul stricat nu poate fi satisfăcut. De dimineaţă, aceşti robi ai apetitului au adesea o respiraţie urât mirositoare şi o limbă încărcată. Ei nu se bucură de sănătate şi se întreabă de ce suferă de dureri, dureri de cap şi felurite alte rele. Mulţi mănâncă de trei ori pe zi şi iarăşi, chiar înainte de a merge la culcare. Într-un timp scurt, organele digestive sunt epuizate, căci nu au avut deloc timp să se odihnească. Aceştia devin nişte dispeptici nefericiţi şi se întreabă ce anume i-a adus în această stare. Cauza a adus rezultatul sigur. Masa următoare nu ar trebui luată înainte ca stomacul să fi avut timp să se odihnească după lucrarea de a digera masa precedentă. Dacă totuşi se ia şi o a treia masă, ar trebui să fie uşoară şi cu mai multe ore înainte de a merge la culcare.

10:88 Mulţi sunt atât de devotaţi necumpătării, încât sub nici un considerent nu-şi vor schimba calea de a se complăcea în lăcomie. Ei şi-ar sacrifica mai degrabă sănătatea şi ar muri înainte de vreme decât să-şi înfrâneze pofta nestăpânită. Şi există mulţi care sunt neştiutori în ce priveşte legătura care există între modul în care mănâncă şi beau şi sănătate. Dacă ar fi cu putinţă ca aceştia să fie luminaţi, ei ar putea avea curajul moral de a-şi tăgădui apetitul, de a mânca mai puţin şi numai din acea hrană care este sănătoasă şi, prin calea pe care au urmat-o, ar scăpa de multă suferinţă.

10:89 EDUCAŢI APETITUL

10:90 Persoanele care şi-au satisfăcut apetitul mâncând fără reţinere carne, sosuri foarte asezonate şi tot felul de prăjituri grele şi dulceţuri nu se pot bucura de îndată de o dietă simplă, sănătoasă şi nutritivă. Gustul lor este atât de pervertit, încât nu sunt deloc îmbiaţi de o dietă cu fructe, pâine simplă şi legume. Ei nu trebuie să se aştepte să aibă de la început plăcere pentru mâncarea atât de diferită de cea pe care şi-au îngăduit s-o consume. Dacă nu se pot bucura de la început de hrana simplă, ei ar trebui să postească atât cât sunt în stare. Acel post se va dovedi pentru ei de un mai mare folos decât medicamentele, căci stomacul, de care s-a făcut abuz,

10:91 va afla acea odihnă de care demult avea nevoie, iar foamea reală poate fi potolită printr-o dietă simplă. Va fi nevoie de timp pentru ca gustul să-şi revină după abuzul la care a fost supus şi să-şi recâştige tonusul natural. Însă perseverenţa pe calea tăgăduirii de sine în privinţa mâncatului şi băutului va face curând ca hrana simplă şi hrănitoare să fie gustoasă, şi aceasta va fi după puţin timp mâncată cu mai mare satisfacţie decât gurmandul care se bucură de delicatesele lui bogate.

10:92 Stomacul nu este iritat cu carne şi împovărat excesiv, ci este într-o stare sănătoasă şi se poate achita de sarcina sa fără eforturi. Nu ar trebui să existe nici o întârziere în reformă. Ar trebui să fie făcute eforturi de a păstra cu grijă forţa vitală care ne mai rămâne, prin eliberarea de orice povară excesivă. Se poate ca stomacul să nu-şi recapete niciodată în întregime sănătatea, însă o strategie dietetică corectă va opri o continuare a debilitării şi mulţi îşi vor reveni mai mult sau mai puţin - aceasta numai dacă nu au mers foarte departe cu actul de sinucidere din lăcomie.

10:93 Cei care acceptă să devină robi ai unui apetit nestăpânit merg adesea şi mai departe şi se înjosesc şi mai mult, satisfăcându-şi pasiunile stricate care au fost stârnite prin necumpătarea în mâncat şi băut. Ei dau frâu liber pasiunilor până când sănătatea şi intelectul suferă mult. Facultăţile raţiunii sunt într-o mare măsură distruse de obiceiurile rele.

10:94 Efectul îngăduinţei poftei în plan fizic, mintal, moral

10:95 (1890) C.T.B.H. 83

10:96 246. Mulţi studenţi se află într-o stare deplorabilă de ignoranţă în privinţa faptului că dieta exercită o influenţă puternică asupra sănătăţii. Unii nu au făcut un efort hotărât pentru a-şi stăpâni apetitul sau a păzi regulile corecte în ce priveşte dieta. Ei mănâncă prea mult chiar şi la mesele lor şi unii mănâncă între mese ori de câte ori se arată o ispită. Dacă aceia care mărturisesc că sunt creştini doresc să rezolve chestiunile care-i încurcă atât de mult, şi anume de ce sunt minţile lor atât de leneşe, de ce aspiraţiile lor religioase sunt atât de anemice, de multe ori nu trebuie să meargă mai departe de masă; aici sunt destule cauze - dacă nu ar mai fi deloc altele.

10:97 Mulţi se despart de Dumnezeu prin satisfacerea apetitului. Acela care vede căderea unei vrăbii, care cunoaşte numărul firelor de păr din capul cuiva notează păcatul celor care

10:98 îşi îngăduie un apetit pervertit cu preţul slăbirii puterilor fizice, întunecând intelectul şi amorţind percepţia morală.

10:99 O zi viitoare a părerilor de rău

10:100 (1882) 5T 135

10:101 247. Prin alimentaţia în exces şi satisfacerea pasiunilor senzuale, mulţi îşi pierd capacitatea de muncă, atât intelectuală, cât şi fizică. Înclinaţiile senzuale sunt întărite, în timp ce natura morală şi spirituală este slăbită. Când vom sta în jurul marelui tron alb, ce raport vor prezenta atunci vieţile multora! Atunci vor vedea ce ar fi putut realiza dacă nu ar fi degradat puterile ce le-au fost date de către Dumnezeu. Atunci îşi vor da seama ce grad de măreţie intelectuală ar fi putut atinge dacă I-ar fi dat lui Dumnezeu toate puterile fizice şi mintale pe care El li le-a încredinţat. În agonia remuşcărilor, ei îşi vor dori fierbinte să-şi reprimească vieţile pentru a le trăi din nou.

10:102 Pofta nefirească să fie stăpânită

10:103 (1890) C.T.B.H. 150, 151

10:104 248. Providenţa a condus poporul lui Dumnezeu în afara obiceiurilor extravagante ale lumii, departe de îngăduirea apetitului şi a pasiunii, pentru a lua poziţie pe platforma tăgăduirii de sine şi a cumpătării în toate lucrurile. Poporul pe care îl conduce Dumnezeu va fi deosebit. Copiii Lui nu vor fi asemenea lumii. Dacă vor urma călăuzirea lui Dumnezeu, vor împlini scopurile Sale, vor supune voinţa lor voinţei Sale. Hristos va locui în inimă. Templul lui Dumnezeu va fi sfânt. Trupul vostru, spune apostolul, este templul Duhului Sfânt. Dumnezeu nu le cere copiilor Săi o tăgăduire de sine care să le vatăme tăria fizică. El le cere să asculte de legile naturale pentru a-şi păstra sănătatea fizică. Calea naturală este drumul marcat de El, şi acesta este suficient de larg pentru orice creştin. Cu o mână generoasă, Dumnezeu ne-a pus la îndemână daruri bogate şi variate pentru subzistenţa şi bucuria noastră. Pentru ca noi să ne bucurăm însă de un apetit natural, care va păstra sănătatea şi va prelungi

10:105 viaţa, El limitează pofta. Domnul spune: Atenţie! Limitaţi, tăgăduiţi apetitul nefiresc. Dacă ne facem un apetit pervertit, violăm legile făpturii noastre şi ne asumăm responsabilitatea de a fi abuzat de trupurile noastre şi de a fi adus boală asupră-ne.

10:106 (1909) 9T 153, 154

10:107 249. Cei care au primit învăţătură în privinţa relelor rezultate din folosirea alimentelor din carne, a ceaiului, a cafelei şi a preparatelor alimentare grele şi nesănătoase şi care sunt hotărâţi să facă un legământ cu Dumnezeu prin jertfă nu vor continua să-şi satisfacă apetitul cu alimente pe care le cunosc ca fiind vătămătoare. Dumnezeu cere ca apetitul să fie curăţat şi ca tăgăduirea de sine să fie practicată în privinţa acelor lucruri care nu sunt bune. Aceasta este o lucrare ce va trebui făcută înainte ca poporul Său să poată sta înaintea Lui ca un popor desăvârşit.

10:108 Health Reformer, sept. 1871 250. Dumnezeu nu S-a schimbat şi nici nu Îşi propune să schimbe organismul nostru pentru ca noi să putem încălca o singură lege fără a simţi efectele violării acesteia. Însă mulţi îşi închid ochii de bună voie faţă de lumină. [...] Îngăduindu-şi înclinaţiile şi poftele, ei încalcă legile vieţii şi sănătăţii; iar dacă se supun conştiinţei, trebuie să fie controlaţi mai degrabă de principiu în mâncare şi îmbrăcăminte decât să fie conduşi de înclinaţie, modă şi apetit.

10:109 Eficienţa lucrătorilor lui Dumnezeu depinde de stăpânirea apetitului

10:110 Letter 158, 1909 251. Prezintă înaintea poporului nevoia de a rezista ispitei de a ne îngădui apetitul. Aici este locul în care cad mulţi. Explică foarte strânsa legătură dintre corp şi minte şi arată nevoia de a le păstra pe amândouă în cea mai bună stare. [...]

10:111 Toţi cei care îşi îngăduie apetitul, care îşi irosesc energiile fizice şi îşi slăbesc puterea morală vor simţi, mai devreme sau mai târziu, pedeapsa care urmează călcării legii organismului.

10:112 Hristos Şi-a dat viaţa pentru a căpăta răscumpărarea pentru cel păcătos. Răscumpărătorul lumii a ştiut că îngăduirea apetitului aduce slăbiciune fizică şi amorţeşte facultăţile perceptive, aşa încât lucrurile sacre şi veşnice nu mai pot fi

10:113 desluşite. El a ştiut că cedarea în faţa plăcerilor perverteşte puterile morale şi nevoia cea mare a omului este convertirea - în inimă, minte şi suflet - de la viaţa de îngăduinţă a propriilor plăceri la o viaţă de tăgăduire şi jertfire de sine. Fie ca Domnul să te ajute, ca slujitor al Său, să faci apel la pastori şi să trezeşti comunităţile adormite. Fă în aşa fel, încât lucrarea ta de medic şi cea de pastor să se armonizeze. Pentru aceasta au fost înfiinţate sanatoriile noastre, pentru a propovădui adevărul adevăratei cumpătări. [...]

10:114 Ca popor, avem nevoie să facem reformă, şi nevoia de reformă o au mai cu seamă pastorii şi învăţătorii în Cuvânt. Sunt instruită să le spun pastorilor noştri şi preşedinţilor de conferinţe: utilitatea voastră ca lucrători pentru Dumnezeu în lucrarea de recuperare a sufletelor care pier depinde mult de succesul vostru de a birui apetitul. Biruiţi dorinţa de a satisface apetitul şi, dacă faceţi aceasta, pasiunile voastre vor fi stăpânite cu uşurinţă. Atunci puterile voastre mintale şi morale vor fi mai mari. "Şi ei i-au biruit [...] prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor" (Apoc. 12,11).

10:115 Un apel pentru un tovarăş de lucrare

10:116 Letter 49, 1892 252. Domnul te-a ales să faci lucrarea Sa, iar dacă tu lucrezi cu grijă, cu prudenţă, şi îţi aduci obiceiurile de a mânca sub controlul strict al cunoaşterii şi raţiunii, vei avea mult mai multe ceasuri plăcute, confortabile, decât dacă ai acţiona fără înţelepciune. Acţionează frânele, ţine-ţi apetitul sub o conducere strictă şi apoi lasă-te în mâinile lui Dumnezeu. Prelungeşte-ţi viaţa printr-o supraveghere atentă a propriei tale persoane.

10:117 Stăpânirea în dietă face să crească vigoarea

10:118 (1875) 3T 490-492

10:119 253. Oamenii care sunt angajaţi în proclamarea ultimei solii de avertizare a lumii, o solie care urmează să hotărască destinul sufletelor, ar trebui să aplice în vieţile lor adevărurile pe care le propovăduiesc altora. Ar trebui să fie un exemplu pentru popor prin felul în care mănâncă şi beau şi în conversaţia şi comportamentul lor curat. Lăcomia în mâncare, îngăduirea pasiunilor josnice şi păcate grozave sunt ascunse sub veşmântul sfinţeniei de către mulţi

10:120 reprezentanţi declaraţi ai lui Hristos, pretutindeni în lumea noastră. Există oameni de o destoinicie naturală excelentă, ale căror străduinţe nu ajung nici la jumătatea a ceea ce ar putea realiza dacă ar fi cumpătaţi în toate lucrurile. Îngăduirea apetitului şi pasiunii întunecă mintea, micşorează puterea fizică şi slăbeşte tăria morală. Gândurile nu le sunt limpezi. Cuvintele lor nu sunt rostite cu putere, nu sunt vitalizate de Duhul lui Dumnezeu, astfel încât să atingă inimile ascultătorilor.

10:121 Întrucât primii noştri părinţi au pierdut Edenul prin îngăduirea apetitului, singura noastră speranţă de a recâştiga Edenul este prin reprimarea hotărâtă a poftei şi pasiunii. Abţinerea în alimentaţie şi stăpânirea tuturor pasiunilor vor păzi intelectul şi vor aduce vigoare mintală şi morală, făcându-i pe oameni în stare să-şi pună toate înclinaţiile sub controlul puterilor superioare şi să discearnă răul şi binele, sacrul şi profanul. Toţi cei ce au o înţelegere adevărată a sacrificiului pe care l-a făcut Hristos, părăsindu-Şi căminul din Cer pentru a veni în această lume ca să-i poată arăta omului, prin propria Sa viaţă, cum să reziste ispitei, îşi vor tăgădui cu voioşie eul şi vor alege să fie părtaşi cu Hristos la suferinţele Sale.

10:122 Frica de Domnul este începutul înţelepciunii. Cei ce vor birui aşa cum a biruit Hristos vor avea nevoie să se păzească neîncetat de ispitele lui Satana. Pofta şi pasiunile ar trebui înfrânate şi aduse sub controlul unei conştiinţe luminate, pentru ca intelectul să nu aibă de suferit, priceperea să fie limpede, astfel încât lucrăturile lui Satana şi capcanele lui să nu fie văzute ca providenţă a lui Dumnezeu. Mulţi îşi doresc răsplata finală şi biruinţa ce urmează să fie date învingătorilor, dar nu sunt dispuşi să suporte truda, privaţiunile şi tăgăduirea de sine, aşa cum a făcut-o Răscumpărătorul nostru. Numai prin supunere şi efort continuu vom birui aşa cum a biruit Hristos.

10:123 Puterea stăpânitoare a apetitului va sta la baza ruinei a mii de persoane, când, dacă ar fi biruit în acest punct, ar fi avut puterea morală pentru a câştiga victoria asupra oricărei alte ispite de-a lui Satana. Dar cei ce sunt robi ai poftei nu vor reuşi să-şi desăvârşească un caracter creştin. Continua păcătuire a omului, timp de şase mii de ani, a adus ca roade boală, durere şi moarte. Şi, pe măsură

10:124 ce ne apropiem de sfârşitul timpului, ispitele lui Satana de a ne îngădui pofta vor fi mai puternice şi mai greu de biruit.

10:125 Legătura dintre obiceiurile alimentare şi sfinţire

10:126 R. and H., 25 ian. 1881 254. Oricărui om îi va fi imposibil să se bucure de binecuvântările sfinţirii în timp ce este egoist şi lacom. Astfel de persoane gem sub o povară de slăbiciuni din pricina obiceiurilor greşite de a mânca şi a bea, care încalcă legile vieţii şi ale sănătăţii. Mulţi îşi slăbesc organele digestive, îngăduindu-şi un apetit pervertit. Puterea constituţiei omeneşti de a rezista abuzurilor care se fac împotriva ei este minunată; însă obiceiurile greşite de a mânca şi a bea în mod excesiv vor slăbi fiecare funcţie a corpului. Aceşti anemici să se gândească ce ar fi putut fi dacă ar fi trăit cumpătat şi şi-ar fi ajutat sănătatea în loc să abuzeze de ea. Prin satisfacerea apetitului şi a pasiunii pervertite, chiar şi cei ce mărturisesc că sunt creştini îşi mutilează organismul în lucrarea lui şi îşi diminuează puterile fizice, mintale şi morale. Unii care fac aceasta pretind că sunt sfinţiţi pentru Dumnezeu; însă o asemenea pretenţie este fără nici o bază. [...]

10:127 "Un fiu cinsteşte pe tatăl său, şi sluga pe stăpânul său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine? zice Domnul oştirilor către voi, preoţilor, care nesocotiţi Numele Meu, şi care ziceţi: 'Cu ce am nesocotit noi Numele Tău?' 'Prin faptul că aduceţi pe altarul Meu bucate necurate!' Şi dacă ziceţi: 'Cu ce Te-am spurcat?' 'Prin faptul că aţi zis: 'Masa Domnului este de dispreţuit!' Când aduceţi ca jertfă o vită oarbă, nu este rău lucrul acesta? Când aduceţi una şchioapă sau beteagă, nu este rău lucrul acesta oare? Ia adu-o dregătorului tău! Te va primi el bine pentru ea, va ţine el seama de ea?' zice Domnul oştirilor" (Maleahi 1,6-8).

10:128 Să luăm cu grijă aminte la aceste avertizări şi mustrări. Deşi adresate vechiului Israel, ele nu sunt mai puţin aplicabile poporului de astăzi al lui Dumnezeu. Şi ar trebui să luăm în consideraţie

10:129 cuvintele apostolului, prin care face apel la fraţii săi ca, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aducă trupurile lor "ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu" (Romani 12,1). Aceasta este adevărata sfinţire. Nu este doar o teorie, o emoţie sau o alcătuire de cuvinte, ci un principiu viu, activ, care intră în viaţa de fiecare zi. Acesta presupune ca obiceiurile noastre de a mânca, de a bea şi de a ne îmbrăca să fie de aşa natură, încât să asigure păstrarea sănătăţii fizice, mintale şi morale, pentru a putea aduce trupurile noastre înaintea Domnului - nu ca jertfă stricată de obiceiuri greşite, ci - "ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu".

10:130 Nici unul din cei care mărturisesc că sunt evlavioşi să nu privească cu indiferenţă sănătatea trupească şi să nu se înşele singur că necumpătarea nu este păcat şi că nu îi va afecta spiritualitatea. Există o legătură strânsă între natura fizică şi cea morală.

10:131 Este nevoie de un caracter hotărât

10:132 Letter 166, 1903 255. Pentru a tăgădui apetitul este nevoie de un caracter hotărât. Din lipsa acestei hotărâri, o mulţime de oameni sunt ruinaţi. Slabi, fără voinţă, conduşi cu uşurinţă, mulţi bărbaţi şi femei eşuează total să fie ceea ce doreşte Dumnezeu. Cei care nu au un caracter hotărât nu pot avea succes în lucrarea zilnică de a fi biruitori. Lumea este plină de femei şi bărbaţi nătângi, necumpătaţi şi slabi la minte, şi cât de greu le este să devină creştini autentici.

10:133 Ce spune marele Medic Misionar? "Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze" (Matei 16,24). Este lucrarea lui Satana aceea de a-i ispiti pe oameni să-şi ispitească la rândul lor semenii. El se străduieşte să-i ademenească pe oameni să lucreze împreună cu el în lucrarea lui de distrugere. Se străduieşte să-i facă să se dedea atât de mult satisfacerii apetitului, distracţiilor şi nebuniilor excitante - pe care le doreşte atât de mult firea omenească, dar pe care Cuvântul lui Dumnezeu le interzice cu hotărâre -, încât pot fi consideraţi ca ajutoare ale lui, lucrând împreună cu el pentru a distruge chipul lui Dumnezeu în om.

10:134 Prin ispitele puternice ale domniilor şi stăpânirilor, mulţi sunt prinşi în capcană. Robi ai capriciului apetitului, ei sunt degradaţi şi abrutizaţi. [...]

10:135 "Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu" (1 Cor. 6,19).

10:136 Cei care nu uită niciodată că se află în această legătură cu Dumnezeu nu vor introduce în stomacul lor hrană care face pe plac poftei, dar care vatămă organele digestive. Ei nu vor strica proprietatea lui Dumnezeu, dedându-se la obiceiuri incorecte de a mânca, de a bea sau de a se îmbrăca. Vor avea mare grijă de maşinăria umană, dându-şi seama că trebuie să facă acest lucru pentru a putea lucra împreună cu Dumnezeu. El doreşte ca ei să fie sănătoşi, fericiţi şi utili. Însă pentru aceasta, trebuie să-şi alinieze voinţa de partea voinţei Sale.

10:137 Health Reformer, mai 1878 256. Pretutindeni se întâlnesc ispite fermecătoare de a urma poftele trupeşti, poftele ochiului şi mândria vieţii. Numai exercitarea principiului ferm şi controlul strict al poftelor şi pasiunilor ne vor purta în siguranţă prin viaţă, toate acestea în Numele lui Isus Biruitorul.

10:138 Încercarea inutilă de a face reformă treptat

10:139 MS 86, 1897 257. Când se face un efort pentru a-i lumina în acest punct (folosirea băuturilor spirtoase şi a tutunului), unii spun: Mă las treptat. Dar Satana râde de toate hotărârile de acest fel. El spune: Aceştia sunt sigur în puterea mea. Nu mă tem de ei în acest punct. Dar ştie că nu are nici o putere asupra omului care, atunci când păcătoşii îl ademenesc, are curajul moral de a spune un "nu" hotărât şi pe faţă. O astfel de persoană a renunţat clar la compania diavolului şi, atâta vreme cât se prinde de Isus Hristos, este în siguranţă. El stă acolo unde îngerii cereşti au posibilitatea de a veni în legătură cu el, dându-i puterea morală de a birui.

10:140 Apelul lui Petru

10:141 (1890) C.T.B.H. 53, 54

10:142 258. Apostolul Petru a înţeles legătura care există între minte şi trup şi şi-a ridicat vocea într-un avertisment pentru

10:143 fraţii săi: "Prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul" (1 Petru 2,11). Mulţi privesc acest text ca o avertizare doar împotriva destrăbălării; dar are o semnificaţie mult mai mare. Ea interzice orice satisfacere vătămătoare a apetitului sau pasiunii. Fiecare poftă pervertită devine o patimă agresivă. Ne-a fost dat apetitul pentru un motiv bun, nu pentru a deveni un slujitor al morţii prin pervertirea lui, degenerând astfel în "poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul". [...]

10:144 Puterea ispitei de a ne îngădui apetitul poate fi evaluată numai după chinul de nespus al Răscumpărătorului nostru în timpul acelui post lung din pustie. El ştia că satisfacerea unui apetit pervertit avea să amorţească într-atât receptivitatea omului, încât lucrurile sacre nu mai puteau fi deosebite. Adam a căzut prin îngăduirea apetitului; Hristos a biruit prin tăgăduirea apetitului. Şi singura noastră speranţă de a recâştiga Edenul este printr-un autocontrol ferm. Dacă puterea apetitului satisfăcut apăsa cu atâta putere asupra neamului omenesc încât, pentru a-i frânge strânsoarea, Fiul divin al lui Dumnezeu, în locul omului, a fost nevoit să rabde un post de aproape şase săptămâni, ce lucrare stă înaintea creştinului! Cu toate acestea, oricât de mare ar fi lupta, el poate birui. Cu ajutorul acelei puteri divine care a învins cele mai arzătoare ispite pe care le-a putut inventa Satana, şi el poate avea un succes total în războiul pe care-l duce împotriva răului şi, la sfârşit, va putea să poarte cununa celui biruitor în Împărăţia lui Dumnezeu.

10:145 Prin puterea voinţei şi harul lui Dumnezeu

10:146 (1890) C.T.B.H. 37

10:147 259. Prin apetit, Satana controlează mintea şi întreaga făptură. Mii de oameni care ar fi putut trăi au coborât în mormânt ca nişte epave fizice, mintale şi morale pentru că şi-au jertfit toate puterile în scopul satisfacerii apetitului. Necesitatea ca oamenii acestei generaţii să cheme în ajutorul lor puterea voinţei, întărită de harul lui Dumnezeu, pentru a învinge ispitele lui Satana şi a se împotrivi şi celei mai mici îngăduinţe a apetitului pervertit, este cu mult mai mare decât a fost cu mai multe generaţii în urmă. Însă cei din generaţia de acum au mai puţină putere de stăpânire decât cei care au trăit atunci.

10:148 (1881) 4T 574

10:149 260. Puţini au rezistenţă morală pentru a rezista ispitei, mai ales în privinţa apetitului, şi de a practica tăgăduirea de sine. Pentru unii este o ispită prea mare să reziste să-i vadă pe alţii cum iau cea de-a treia masă; şi îşi imaginează că sunt flămânzi, când simţământul pe care-l au nu este un apel primit de la stomac prin care acesta cere hrană, ci o dorinţă a minţii, care nu a fost întărită prin principii solide şi disciplinată în direcţia tăgăduirii de sine. Zidurile auto-controlului şi ale autolimitării nu ar trebui să fie slăbite şi demolate în nici o împrejurare. Pavel, apostolul neamurilor, spune: "Mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat" (1 Cor. 9,27).

10:150 Cei care nu biruie în lucrurile mici nu vor avea putere morală să reziste înaintea ispitelor mai mari.

10:151 (1905) M.H. 323

10:152 261. Evaluează-ţi cu grijă dieta. Studiază de la cauză la efect. Cultivă stăpânirea de sine. Ţine pofta sub controlul raţiunii. Nu împovăra niciodată stomacul prin supra-alimentare, dar să nu te lipseşti de hrana nutritivă şi gustoasă necesară pentru o bună sănătate.

10:153 (1900) 6T 336

10:154 262. În legătura voastră cu necredincioşii, nu îngăduiţi să fiţi abătuţi de la principiile cele drepte. Dacă luaţi loc la masa lor, mâncaţi cumpătat şi numai hrană ce nu tulbură mintea. Feriţi-vă de necumpătare. Voi nu vă puteţi îngădui să vă slăbiţi puterile mintale sau fizice, ca nu cumva să nu mai fiţi în stare să deosebiţi lucrurile spirituale. Păstraţi-vă mintea astfel încât Dumnezeu să o poată impresiona cu adevărurile preţioase din Cuvântul Său.

10:155 O chestiune de curaj moral

10:156 (1870) 2T 374

10:157 263. Unii dintre voi socotesc că au nevoie de cineva care să le spună cât să mănânce. Nu aceasta este calea de urmat. Noi trebuie să acţionăm dintr-un punct de vedere moral şi religios. Noi trebuie să fim cumpătaţi în toate lucrurile, pentru că în faţa noastră se află o cunună nepieritoare şi o comoară cerească. Şi

10:158 acum doresc să le spun fraţilor şi surorilor mele că îmi trebuie curaj moral ca să iau poziţie şi să mă stăpânesc. N-aş dori să pun aceasta asupra altuia. Voi mâncaţi prea mult şi apoi regretaţi, şi aşa continuaţi să vă gândiţi la ceea ce mâncaţi şi beţi. Mâncaţi numai ceea ce este cel mai bun şi plecaţi apoi cu simţământul clar în faţa cerului şi neavând nici o mustrare de conştiinţă. Noi nu credem în îndepărtarea de tot a ispitelor, fie de la copii, fie de la cei maturi. Cu toţii avem o luptă în faţa noastră şi trebuie să stăm pe poziţie spre a rezista ispitelor lui Satana şi dorim să ştim că avem puterea să facem acest lucru.

10:159 Letter 324, 1905 264. Am primit o solie pe care să ţi-o dau: mănâncă la perioade regulate de timp. Prin obiceiuri greşite în ce priveşte mâncarea, te pregăteşti pentru suferinţe viitoare. Nu totdeauna este bine să dai curs invitaţiilor la masă, chiar dacă acestea sunt făcute de fraţi şi prieteni care doresc să reverse asupra ta multe feluri de mâncare. Ştii că poţi mânca două sau trei feluri de mâncare la o masă fără să-ţi faci rău organelor digestive. Când eşti invitat undeva la masă, nu lua în seamă marea varietate de mâncăruri pe care le pun înaintea ta cei care te-au invitat. Aceasta este ceea ce trebuie să faci dacă vrei să fii un străjer credincios. Când ni se pune înainte hrană care, dacă am mânca-o, ar face ca organele noastre digestive să lucreze din greu ore de-a rândul, nu trebuie - dacă vom consuma această mâncare - să dăm vina pe cei care ne-au pus-o înainte. Dumnezeu aşteaptă de la noi să hotărâm singuri să mâncăm acea hrană care nu va provoca suferinţă organelor digestive.

10:160 [Trupul să fie un slujitor al minţii - 35]

10:161 [Educarea de timpuriu a apetitului - 346, 353]

10:162 [Apetitul să fie tăgăduit cu interes şi cu zel - 65]

10:163 [Rugăciunea pentru vindecare înălţată de către cel necumpătat - 29]

10:164 [Efectul satisfacerii poftei asupra influenţei şi utilităţii individului - 72]

10:165 Biruinţă prin Hristos

10:166 (1890) C.T.B.H. 19

10:167 265. Hristos a dus lupta în punctul apetitului şi a ieşit biruitor; şi noi putem birui, prin puterea pe care o luăm de la El. Cine va intra pe

10:168 porţi în cetate? Nu aceia care declară că nu pot frânge puterea apetitului. Hristos a rezistat în faţa puterii aceluia care vrea să ne ţină în robie; deşi slăbit de postul său îndelungat de patruzeci de zile, El S-a împotrivit cu succes ispitei şi a dovedit prin acest act că, în ce ne priveşte, cazurile noastre nu sunt lipsite de speranţă. Ştiu că nu putem obţine singuri victoria; şi cât de recunoscători ar trebui să fim că avem un Mântuitor viu, care este în stare şi care vrea să ne dea ajutor!

10:169 (1905) M.H. 176

10:170 266. O viaţă curată şi nobilă, o viaţă de biruinţă asupra apetitului şi senzualităţii este posibilă pentru oricine îşi va uni voinţa slabă şi şovăitoare a omului, cu voinţa atotputernică şi neclintită a lui Dumnezeu.

Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: