8:19 Vrăjmaşii ucenicilor nu puteau decât să fie convinşi că Hristos înviase din morţi. Dovada era prea clară spre a mai fi pusă la îndoială. Cu toate acestea, ei şi-au împietrit inimile şi au refuzat să se căiască de fapta lor îngrozitoare pe care o săvârşiseră dând la moarte pe Isus. Mai marilor iudeilor li se dăduse o dovadă categorică a faptului că apostolii vorbeau şi lucrau sub inspiraţie divină, însă s-au împotrivit categoric soliei adevărului. Hristos nu a venit în felul în care ei se aşteptaseră. Cu toate că uneori fuseseră convinşi că El era Fiul lui Dumnezeu, au înăbuşit totuşi această convingere şi L-au răstignit. În îndurarea Sa, Dumnezeu le-a dat şi alte dovezi şi acum le era oferită o nouă ocazie de a se întoarce la El. El i-a trimis pe ucenici să le spună că ei L-au omorât pe Prinţul vieţii şi, prin însăşi această groaznică învinuire, El le-a făcut o nouă chemare la pocăinţă. Dar, simţindu-se în siguranţă în propria lor îndreptăţire, învăţătorii iudei au refuzat să admită că bărbaţii care îi învinuiau de răstignirea lui Hristos vorbeau prin îndrumarea Duhului Sfânt.