59:34 Biserica avea defecte şi avea nevoie de o aspră mustrare şi dojană; şi Ioan a fost inspirat să scrie solii de avertizare, de mustrare şi implorare faţă de aceia care, pierzând din vedere principiile fundamentale ale Evangheliei, şi-ar pune în primejdie nădejdea mântuirii. Dar totdeauna cuvintele de mustrare, pe care Dumnezeu le socoteşte ca fiind necesar să fie rostite, sunt spuse cu o duioasă iubire şi însoţite de făgăduinţa de pace pentru fiecare credincios pocăit. "Iată, Eu stau la uşă şi bat", declară Domnul. "Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine" (Apoc. 3,20).