55:19 Mă poată grăi de rău îndată după aceea" (Marcu 9,39). Nimeni care în vreun fel se arăta prietenos faţă de Hristos nu trebuia respins. Ucenicii nu trebuia să nutrească un spirit îngust şi exclusivist, ci trebuia să dea pe faţă aceeaşi simpatie mult cuprinzătoare pe care au văzut-o la Învăţătorul lor. Iacov şi Ioan au gândit că, oprind pe acest om, ei urmăreau onoarea Domnului; dar ei au început să vadă că, de fapt, erau geloşi pentru ei înşişi. Ei şi-au recunoscut greşeala şi au primit mustrarea. Învăţăturile lui Hristos, care prezintă blândeţea, umilinţa şi iubirea ca fiind esenţiale creşterii în har şi utile pentru lucrarea Sa, erau de cel mai mare preţ pentru Ioan. El a strâns ca pe o comoară fiecare învăţătură şi a căutat continuu să-şi aducă viaţa în armonie cu modelul divin. Ioan începuse să discearnă slava lui Dumnezeu - nu fala şi puterea lumească pentru care fusese învăţat să nădăjduiască, ci "o slavă întocmai cu slava singurului născut din Tatăl" plin de har şi de adevăr" (Ioan 1,14).