54:22 În timp ce înălţa "cuvântul prorociei făcut şi mai tare", ca o călăuză sigură în vremuri de primejdie, apostolul avertiza în mod solemn împotriva torţei falsei profeţii, care urma să fie înălţată de învăţătorii mincinoşi, care pe furiş aveau să strecoare "erezii mincinoase" până acolo, încât să tăgăduiască chiar pe Domnul. Pe aceşti învăţători mincinoşi, ridicaţi în biserică şi socotiţi credincioşi de către mulţi dintre fraţii lor în credinţă, apostolul îi asemuie cu "nişte fântâni fără apă, nişte nori, alungaţi de furtună: lor le este păstrată negura întunericului". "Starea lor de pe urmă", declară el, "se face mai rea decât cea dintâi. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, care le fusese dată".