53:51 Petru a scris credincioşilor într-o vreme de o deosebită încercare a bisericii. Mulţi chiar se şi împărtăşiseră de suferinţele lui Hristos şi în curând biserica avea să îndure o perioadă de îngrozitoare prigoană. Într-o perioadă scurtă de câţiva ani, mulţi dintre aceia care stătuseră ca învăţători şi conducători în biserică aveau să-şi dea viaţa pentru Evanghelie. În curând, lupi cruzi aveau să pătrundă în biserică, necruţând turma. Dar nici unul din aceste lucruri nu trebuia să-i descurajeze pe aceia a căror nădejde era concentrată în Hristos. Prin cuvinte încurajatoare şi de însufleţire, Petru a îndreptat minţile credincioşilor de la încercările prezente şi de la viitoarele scene de suferinţă "la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji". "Dumnezeul oricărui har", se ruga el cu toată căldura sufletului, "care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi. A Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor. Amin!"