53:41 Fusese un timp în experienţa lui Petru când el n-a vrut să vadă crucea în lucrarea lui Hristos. Când Mântuitorul a făcut cunoscut ucenicilor suferinţele şi moartea ce stăteau ameninţătoare înaintea Sa, Petru a exclamat: "Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu şi se întâmple aşa ceva!" (Mat.16,22). Autocompătimirea care l-a tras înapoi de la părtăşia cu Hristos în suferinţă a fost ceea ce l-a mânat pe Petru să rostească dojana. Pentru ucenic, a fost o învăţătură amară şi una pe care el a învăţat-o, dar încet, şi anume că umblarea, calea lui Hristos pe pământ duce prin agonie şi umilinţă. Dar el avea să înveţe lecţia ei numai în dogoarea cuptorului de foc. Acum, când trupul său care odată fusese plin de râvnă se încovoiase sub povara anilor şi a muncii, el a putut să scrie: "Prea iubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi: dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei Lui".