52:8 În marea sa grijă faţă de aceia pe care avea să-i părăsească, ca să ducă singuri lupta cu prejudecata, ura şi prigoana, apostolul nu a mai ţinut seama de propriile sale suferinţe ce se apropiau. Pe puţinii creştini care l-au însoţit la locul de execuţie, el a căutat să-i întărească şi să-i încurajeze prin repetarea făgăduinţelor date pentru cei prigoniţi din pricina neprihănirii. El i-a asigurat că nu avea să rămână neîmplinit nimic din tot ce spusese Domnul cu privire la credincioşii Săi copii încercaţi. Pentru o scurtă vreme, ei poate aveau să fie întristaţi din pricina multelor ispite; sau poate că aveau să fie lipsiţi de un confort pământesc; însă ei puteau să-şi îmbărbăteze inimile cu asigurarea credincioşiei lui Dumnezeu, spunând: "Ştiu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea" (2 Tim. 1,12). În curând se va termina noaptea cercării şi a suferinţei şi apoi se va ivi fericita dimineaţă a păcii şi a zilei depline.