52:11 Acest bărbat al credinţei a privit scara viziunii lui Iacov, reprezentându-L pe Hristos, care a legat pământul cu cerul şi pe omul mărginit cu Dumnezeu Cel nemărginit. Credinţa lui era întărită atunci când îşi amintea cum patriarhii şi profeţii s-au sprijinit pe Acela care era susţinătorul şi mângâierea sa şi pentru care el îşi dădea viaţa. Din partea acestor bărbaţi sfinţi, care în decursul secolelor au dat mărturie despre credinţa lor, el primea asigurarea că Dumnezeu este credincios. Pe acei apostoli, care, pentru a predica Evanghelia lui Hristos, au pornit să întâmpine bigotismul şi superstiţia păgână, prigoana şi ocara, care n-au socotit viaţa lor ca fiind scumpă spre a putea ţine sus lumina crucii în mijlocul păienjenişului întunecos al necredinţei - pe aceştia îi auzea el mărturisindu-L pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. De pe scaunul de tortură, de pe rug, din închisoare, din vizuinile şi peşterile pământului, el auzea strigătele de triumf ale martirilor. El auzea mărturia sufletelor statornice, care, deşi părăsite, lovite şi chinuite, totuşi transmiteau solia neînfricată şi solemnă despre credinţă, spunând: "Ştiu în cine am crezut". Aceştia, dându-şi viaţa pentru credinţă, declară înaintea lumii că Acela în care s-au încrezut este în stare să-i mântuiască pe deplin.