50:6 Pavel înaintea lui Nero - ce contrast izbitor! Mândrul împărat, înaintea căruia bărbatul lui Dumnezeu avea să răspundă pentru credinţa sa, atinsese atât culmea puterii, a autorităţii şi a bogăţiei sale pământeşti, cât şi adâncurile cele mai afunde ale crimei şi nelegiuirii. În putere şi mărire era neegalat. Nu era nimeni care să pună la îndoială autoritatea sa, nimeni care să se împotrivească voinţei sale. Împăraţii îşi depuneau coroanele la picioarele sale. Oştiri puternice mărşăluiau la porunca sa şi steagurile corăbiilor sale vesteau biruinţe. Statuia lui era aşezată în sălile de judecată, iar decretele senatorilor şi hotărârile judecătorilor nu erau decât ecoul voinţei sale. Milioane se plecau în ascultare în faţa împuterniciţilor săi. Numele lui Nero făcea ca lumea să tremure. A atrage disgraţia sa însemna pierderea averii, a libertăţii, a vieţii; iar încruntarea frunţii sale era mai de temut decât o ciumă.