49:6 Puţinii prieteni care împărtăşiseră poverile apostolului au început acum să-l părăsească, unii prin dezertare, iar alţii cu însărcinările către diferite biserici. Figel şi Ermogen au fost primii care au plecat. Apoi Dima, care, îngrozit de îngroşarea norilor de greutăţi şi primejdii, l-a dat uitării pe prigonitul apostol. Crescene a fost trimis de Pavel la bisericile din Galatia, Tit în Dalmaţia, Tihic la Efes. Scriindu-i lui Timotei despre această experienţă, Pavel spune: "Numai Luca este cu mine" (2 Tim. 4, 11). Niciodată nu avusese apostolul mai multă nevoie de slujirea fraţilor săi ca acum, slăbit cum era de vârstă, osteneală şi infirmităţi şi limitat la umedele şi întunecoasele bolţi ale unei temniţe romane. Serviciile lui Luca, ucenicul iubit şi prietenul credincios, au fost o mare mângâiere pentru Pavel şi aceasta i-a dat posibilitatea de a fi în legătură cu fraţii săi şi cu lumea din afară.