45:9 nu se mai poată mişca. Ostaşii devin nerăbdători din pricina întârzierii, totuşi ei nu au inima aceea ca să întrerupă această fericită întâlnire; căci şi ei învăţaseră, de asemenea, să-l respecte şi să-l stimeze pe întemniţatul lor. Pe această faţă obosită şi chinuită de dureri, ucenicii au văzut oglindindu-se chipul lui Hristos. Ei l-au asigurat pe Pavel că nu l-au uitat şi nici n-au încetat să-l iubească; şi că ei îi sunt îndatoraţi pentru fericita nădejde care le-a însufleţit viaţa şi le-a adus împăcarea cu Dumnezeu. În zelul iubirii lor, ei l-ar fi purtat pe umeri tot drumul până în cetate; dacă li s-ar fi îngăduit să aibă acest privilegiu.