45:7 Deodată, s-a auzit un strigăt de bucurie şi un bărbat s-a desprins din mulţime, căzând pe grumazul întemniţatului, îmbrăţişându-l cu lacrimi şi plin de bucurie, cum ar fi salutat un fiu pe un tată ce lipsise vreme îndelungată. Iarăşi şi iarăşi scena s-a repetat pe măsură ce, cu ochii strălucind de o iubitoare aşteptare, mulţi descopereau în întemniţatul în lanţuri pe acela care la Corint, la Filipi, la Efes, le adresase cuvintele vieţii.