40:6 În primii ani ai lucrării Evangheliei printre Neamuri, unii dintre fraţii de vază din Ierusalim, agăţându-se de prejudecăţile lor de dinainte şi de felul lor de gândire de atunci, nu au conlucrat din toată inima cu Pavel şi conlucrătorii lui. În grija lor de a păstra câteva forme şi ceremonii neînsemnate, ei au pierdut din vedere binecuvântările care ar fi venit asupra lor şi asupra lucrării pe care o iubeau, printr-un efort de a uni laolaltă toate părţile lucrării Domnului. Deşi doritori să ocrotească cât mai bine interesele bisericii creştine, ei au dat greş în a ţine pasul cu providenţa clarvăzătoare a lui Dumnezeu şi, în înţelepciunea lor omenească, au încercat să arunce asupra lucrătorilor multe îngrădiri care nu erau necesare. Astfel, s-a ridicat un grup de bărbaţi care nu cunoşteau personal împrejurările schimbătoare şi nevoile deosebite întâlnite de lucrători în câmpurile îndepărtate, totuşi care stăruiau că ei au autoritatea să-i îndrume pe fraţii lor din aceste câmpuri, ca să urmeze anumite metode specifice de lucru. Ei considerau că lucrarea de predicare a Evangheliei trebuia dusă înainte, potrivit cu părerile lor.