4:13 În aceşti primi ucenici era înfăţişată o vădită diversitate. Ei aveau să fie învăţătorii lumii şi au reprezentat o foarte mare varietate de tipuri de caracter. Pentru a duce mai departe cu succes lucrarea la care fuseseră chemaţi, bărbaţii aceştia, deosebindu-se prin trăsăturile naturale ale caracterului, cum şi prin obiceiurile vieţii, aveau nevoie să ajungă la o unitate în simţire, gândire şi faptă. Era ţinta Domnului Hristos să înfăptuiască această unitate. În vederea acestui scop, El a căutat să-i aducă în unire cu El Însuşi. Povara lucrării Lui pentru ei este exprimată în rugăciunea Sa către Tatăl Său, "ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu sunt în Tine; ca şi ei să fie una în Noi; ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine" (Ioan 17,21-23). Continua Lui rugăciune era ca ei să poată fi sfinţiţi prin adevăr; şi El Se ruga cu încredere, ştiind că un decret al Celui Atotputernic a fost dat mai înainte de aducerea la existenţă a lumii.