37:28 La această categorie se referea Isaia în profeţia sa: "O rămăşiţă va fi mântuită". Din zilele lui Pavel şi până în timpul de faţă, Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, a adresat chemarea atât iudeilor, cât şi Neamurilor. "Înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului", spunea Pavel. Apostolul se socotea "dator şi Grecilor şi Barbarilor", la fel ca şi iudeilor; dar el niciodată nu a pierdut din vedere avantaje certe de care dispuneau iudeii faţă de alţii, "mai întâi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu". "Evanghelia", afirma el, "este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului", deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: "Cel neprihănit va trăi prin credinţă". De această Evanghelie a lui Hristos, la fel de roditoare atât pentru iudei, cât şi pentru Neamuri, apostolul Pavel declară, în Epistola către Romani, că nu se ruşina.