35:23 Uneori, Pavel lucra zi şi noapte, nu numai pentru propriile sale nevoi, ci şi pentru a putea veni în ajutor tovarăşilor săi de muncă. Câştigul său l-a împărţit cu Luca, dar l-a ajutat şi pe Timotei. Câteodată, a suferit şi de foame pentru a putea împlini lipsurile altora. Viaţa sa era o viaţă lipsită de egoism. La Milet, către sfârşitul slujirii sale, cu ocazia vorbirii lui de rămas bun adresate prezbiterilor din Efes, a putut să ridice înaintea lor mâinile lui trudite de muncă şi să spună: "N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva. Singuri ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine. În toate privinţele v-am dat o pildă şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuşi a zis: 'Este mai ferice să dai decât să primeşti'" (Fapte 20,33-35). Dacă slujitorii Evangheliei simt că au de îndurat greutăţi şi lipsuri în lucrarea lui Hristos, atunci, în imaginaţie, să facă o vizită în atelierul unde a lucrat Pavel. Fie ca ei să cugete că, în timp ce acest bărbat ales al lui Dumnezeu făcea corturi, el lucra pentru pâinea pe care pe drept şi-o merita prin munca sa de apostol.