34:28 Fapta văduvei care a aruncat în vistierie doi bănuţi - tot ce avea - este amintită pentru încurajarea acelora care, luptându-se cu sărăcia, doresc totuşi ca prin darurile lor să ajute lucrarea lui Dumnezeu. Hristos a atras atenţia ucenicilor Săi la această femeie care dăduse "tot ce avea" (Marcu 2,44). El a preţuit darul ei ca fiind de mai mare valoare decât darurile bogate ale acelora ale căror milostenii nu cereau nici un sacrificiu de sine. Din belşugul lor, ei nu dăduseră decât o mică părticică. Pentru a-şi aduce darul, văduva s-a lipsit pe sine chiar de cele mai trebuincioase lucruri ale vieţii, încrezătoare că Dumnezeu avea să Se îngrijească de nevoile ei de a doua zi. Despre ea, Mântuitorul a spus: "Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie" (vers. 43). Astfel, El a dat o lecţie, şi anume că valoarea darului este preţuită nu după cantitate, ci după proporţia în care este dat şi ţinându-se seama de motivul care a mânat pe dăruitor.