33:3 În timpul acesta, de adâncă îngrijorare cu privire la biserica din Corint, Pavel nădăjduia că va fi mai bine; totuşi, uneori, simţăminte de profundă tristeţe aveau să se abată asupra sufletului său, temându-se ca nu cumva sfaturile şi mustrările sale să fi fost greşit înţelese. "Trupul nostru n-a avut nici o odihnă", scria el mai târziu. "Am fost necăjit în toate chipurile: de afară lupte, dinăuntru temeri. Dar Dumnezeu, care îi mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit".