32:20 Pavel se temea ca nu cumva, predicând altora, el însuşi să fie un lepădat. El îşi dădea seama că, dacă nu va pune în practica vieţii sale principiile pe care le credea şi le propovăduia, lucrul său în favoarea altora nu-i va fi de nici un folos. Vorbirea şi influenţa sa, cum şi refuzul său de a ceda în faţa plăcerilor egoiste, trebuia să arate că religia lui nu era doar cu numele, ci o legătură zilnică şi vie cu Dumnezeu. El punea continuu o ţintă înaintea sa şi se lupta în mod sincer să ajungă "îndreptăţirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă" (Filip. 3,9).