26:11 Când s-a convertit, Pavel a fost inspirat de o dorinţă fierbinte de a ajuta semenilor săi să-L privească pe Isus din Nazaret ca pe Fiul viului Dumnezeu, având putere să transforme şi să mântuiască. De atunci încolo, viaţa sa a fost cu totul devotată strădaniei de a zugrăvi iubirea şi puterea Celui Răstignit. Iubirea cea mare a inimii sale cuprindea pe toţi din toate clasele. "Eu sunt dator", declara el, "şi grecilor, şi barbarilor, şi celor învăţaţi, şi celor neînvăţaţi" (Rom. 1,14). Iubirea pentru Domnul slavei, pe care el Îl prigonise cu atâta înverşunare în persoana sfinţilor Săi, alcătuia principiul ce determina purtarea sa, puterea ce-l mişca. Dacă vreodată zelul lui pe calea datoriei începea să slăbească, o singură privire la cruce şi la iubirea uimitoare descoperită acolo erau de ajuns să-l facă să-şi încingă coapsele minţii şi să se avânte înainte pe calea lepădării de sine.