23:23 Temnicerul s-a cutremurat când a văzut mânia lui Dumnezeu manifestată prin cutremur; la gândul că cei închişi ar fi scăpat, el fusese gata să moară de propria sa mână; dar acum toate aceste lucruri păreau de mică importanţă în comparaţie cu temerea cea nouă şi ciudată care îi frământa mintea, precum şi dorinţa de a avea liniştea şi voioşia arătate de apostoli în suferinţă şi ocară. Pe feţele lor, el a văzut lumina cerului; el a înţeles că Dumnezeu intervenise într-un chip minunat spre a le salva viaţa; şi, cu o putere deosebită, cuvintele femeii posedate i-au venit în minte: "Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mântuirii".