20:18 "La vederea celor făcute de Pavel, noroadele şi-au ridicat glasul şi au zis în limba liconiană: 'Zeii s-au pogorât la noi în chip omenesc'". Aceste cuvinte erau în legătură cu o tradiţie a lor, că zeii vizitau câteodată pământul. Pe Barnaba l-au numit Jupiter, tatăl zeilor, din pricina înfăţişării sale ce insufla respect, a purtării lui demne, cum şi din pricina blândeţii şi a bunăvoinţei exprimate pe faţa lui. Pe Pavel l-au crezut a fi Mercur, "pentru că mânuia cuvântul", plin de râvnă şi activ, cum şi elocvent în cuvinte de avertizare şi îndemnare.