2:4 Modelul abrupt în care se încheie cartea Faptelor nu este incidental; el sugerează în mod deliberat faptul că această extraordinară relatare este neterminată şi, de asemenea, că faptele lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, trebuie să continue în toată dispensaţiunea creştină, fiecare generaţie adăugând un capitol plin de frumuseţe şi putere la cele precedente. Faptele prezentate în această valoroasă carte sunt, în cel mai real sens al Cuvântului, faptele Duhului Sfânt, pentru că, în vremea apostolilor, Duhul Sfânt a fost acela care era prezent ca sfătuitor şi ajutor al conducătorilor creştini. În Ziua Cincizecimii, ucenicii care se rugau au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au predicat Evanghelia cu putere. Cei şapte bărbaţi aleşi ca diaconi au fost "plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune" (Fapte 6,3). Duhul Sfânt a fost acela care a consacrat pe Saul pentru lucrare (Fapte 9,17), care a pus deoparte pe Barnaba şi Saul, pentru lucrarea misionară (Fapte 13,2-4), care a fost prezent în adunarea Bisericii din Ierusalim (Fapte 15,28), cum şi în călătoriile misionare ale lui Pavel (Fapte 16,6.7). Când biserica a suferit persecuţii din partea romanilor şi a iudeilor, Duhul Sfânt a fost acela care a susţinut pe credincioşi şi i-a păstrat, ocrotindu-i de erezii.