18:21 În momentul acesta, biserica creştină intra într-o eră importantă. Lucrarea de vestire a soliei Evangheliei printre Neamuri avea să fie acum urmărită cu putere; şi, ca urmare, biserica avea să fie întărită printr-un mare seceriş de suflete. Apostolii, care fuseseră aleşi să conducă această lucrare, aveau să fie supuşi bănuielii, prejudecăţii şi geloziei. Învăţăturile lor cu privire la surparea "zidului de la mijloc care-i despărţea" (Ef. 2,14), care despărţise atât de mult lumea iudaică de Neamuri, în mod firesc avea să atragă asupră-le învinuirea de erezie; şi autoritatea lor ca slujitori avea să fie pusă la îndoială de mulţi iudei zeloşi şi credincioşi; Dumnezeu prevăzuse greutăţile pe care aveau să le întâmpine servii Săi; şi, pentru ca lucrarea lor să fie mai presus de orice învinuire, El a îndrumat biserica prin descoperire ca ei să fie în mod public puşi deoparte pentru lucrarea de predicare. Consacrarea lor era o recunoaştere publică a alegerii lor divine, spre a duce Neamurilor vestea cea bună a Evangheliei.