18:10 În Antiohia, ucenicii au fost numiţi pentru prima dată creştini. Numele li s-a dat din pricină că subiectul principal al propovăduirii, al învăţăturii şi al discuţiilor lor era Hristos. Ei istoriseau mereu întâmplările care avuseseră loc în timpul lucrării Sale pământeşti, când ucenicii Săi au fost binecuvântaţi cu prezenţa Sa personală. Ei stăruiau neobosit asupra învăţăturilor şi minunilor Sale de vindecare. Cu buze tremurânde şi cu ochii scăldaţi în lacrimi, ei vorbeau despre chinul Său sufletesc din grădină, despre trădarea, judecata şi executarea Lui, precum şi despre răbdarea şi umilinţa cu care El îndurase dispreţul şi chinul la care a fost supus de către vrăjmaşii Săi, dar şi despre mila dumnezeiască cu care S-a rugat pentru cei care Îl prigoniseră. Învierea şi înălţarea Sa, precum şi lucrarea Lui din ceruri, ca Mijlocitor pentru omul căzut, erau subiecte asupra cărora simţeau bucuria să se oprească. Pe drept cuvânt, păgânii îi puteau numi creştini, deoarece ei predicau pe Hristos şi rugăciunile lor către Dumnezeu le adresau în Numele Lui. Dumnezeu le dăduse numele de creştini. Acesta este un nume regal, dat tuturor acelora care se alătură lui Hristos. Despre acest nume scria Iacov mai târziu: "Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă târăsc înaintea judecătorilor? Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi?" (Iacov 2,6.7). Şi Petru a declarat: "Dacă suferă pentru că este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta". "Dacă sunteţi batjocoriţi pentru Numele lui Hristos, ferice de voi: Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi" (1Petru 4,16.14).