17:20 obişnuiau cu întunericul, încet, încet, acesta părea că se micşorează, şi el s-a pomenit singur pe strada liniştită, bătut în faţă de aerul rece al nopţii. Acum şi-a dat seama că era liber, într-o parte a cetăţii bine cunoscută lui; a recunoscut locul ca fiind unul pe unde umblase deseori şi pe care aştepta să treacă în ziua următoare pentru ultima dată.