15:24 Auzind acestea, ucenicii l-au primit ca pe unul dintre ai lor. La scurt timp, ei au avut dovada sincerităţii experienţei sale creştine. Viitorul apostol al Neamurilor era acum în cetatea unde trăiau mulţi dintre prietenii lui de odinioară; şi acestor conducători iudei el dorea să le lămurească profeţiile cu privire la Mesia, care se împliniseră prin venirea Mântuitorului. Pavel era încredinţat că aceşti învăţători ai lui Israel, cu care fusese odată în relaţii aşa bune, erau tot aşa de sinceri şi curaţi la inimă după cum fusese şi el. Însă el socotise greşit spiritul fraţilor săi iudei şi de aceea a avut de suferit o amară dezamăgire în privinţa rapidei lor convertiri. Deşi "propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului" şi avea discuţii puternice "cu evreii care vorbeau greceşte", totuşi aceia care stăteau în capul bisericii iudaice nu au vrut să creadă, "ci căutau să-l omoare". Inima i s-a umplut de întristare. Bucuros, el şi-ar fi dat chiar şi viaţa, dacă în felul acesta ar fi putut câştiga pe unii la adevăr. Cu ruşine, el şi-a amintit de partea activă pe care o luase cu ocazia martiriului lui Ştefan; şi, acum, în strădania sa de a şterge pata ce stătea asupra unuia atât de pe nedrept învinuit, el căuta să apere adevărul pentru care Ştefan îşi dăduse viaţa.