13:3 În acest moment de primejdie, Nicodim a păşit înainte, mărturisindu-şi fără teamă credinţa sa în Mântuitorul răstignit. Nicodim era un membru al Sinedriului şi împreună cu alţii fusese mişcat de învăţătura lui Isus. Fiind martor al lucrărilor minunate ale lui Hristos, în mintea lui s-a întipărit convingerea că acesta era Trimisul lui Dumnezeu. Prea mândru spre a recunoaşte pe faţă că era atras de Învăţătorul Galilean, el a căutat să aibă cu Acesta o convorbire în ascuns. În această convorbire, Isus îi descoperise planul mântuirii, cum şi misiunea Sa în lume; cu toate acestea, Nicodim ezitase. El a ascuns adevărul în inima sa şi, timp de trei ani, nu s-au văzut decât puţine roade. Dar, în timp ce Nicodim nu L-a recunoscut în mod deschis pe Hristos, totuşi, în sfatul Sinedriului, deseori el a nimicit planurile preoţilor de a-L distruge. Când, în cele din urmă, Hristos a fost înălţat pe cruce, Nicodim şi-a amintit de cuvintele pe care El i le spusese în timpul convorbirii din noaptea aceea, pe Muntele Măslinilor: "După cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului" (Ioan 3,14); şi el a văzut în Isus pe Mântuitorul lumii.