13:2 După moartea lui Ştefan, împotriva credincioşilor din Ierusalim s-a stârnit o prigoană atât de cumplită, încât ei "s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei". Saul "făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei, şi-i arunca în temniţă". Despre râvna lui în această lucrare nemiloasă el vorbeşte astfel mai târziu: "Şi eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret, şi aşa am şi făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi" I-am pedepsit adesea în toate sinagogile şi îmi dădeam toată silinţa ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până şi în cetăţile străine". Că nu numai Ştefan a suferit moartea se poate vedea din însăşi cuvintele lui Saul: "Şi, când erau osândiţi la moarte, îmi dădeam şi eu votul împotriva lor" (Fapte26,9-11).