11:13 Primei biserici i se încredinţase o lucrare de continuă creştere - aceea de stabilire de centre de lumină şi binecuvântare oriunde erau suflete sincere ce doreau să se predea slujirii lui Hristos. Vestirea Evangheliei trebuia să se întindă în lumea întreagă şi solii crucii nu puteau nădăjdui a-şi împlini importanta lor lucrare decât numai dacă rămâneau strânşi în legătura unităţii creştine, descoperind în felul acesta lumii faptul că ei erau una cu Hristos în Dumnezeu. Oare nu Se rugase divinul lor Conducător Tatălui: "Păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi noi"? Şi oare nu spusese El despre ucenicii Săi: "Lumea i-a urât pentru că ei nu sunt din lume"? Oare nu Se rugase stăruitor Tatălui "pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una", "pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis"? (Ioan 17,11. 14.23.21). Viaţa şi puterea lor spirituală depindeau de o strânsă legătură cu Acela care îi însărcinase să predice Evanghelia.