55:1 Apendice B
55:2 Încredere acordată fără a lua în considerare schimbările emoţionale
55:3 Experienţa personală a autoarei Când eşti profund descurajat, aceasta se datorează faptului că Satana s - a aşezat între tine şi razele luminoase ale Soarelui neprihănirii. În perioadele de necaz, strălucirea este ascunsă dinaintea ochilor noştri şi nu înţelegem de ce dovezile siguranţei par să fie retrase. Noi suntem înclinaţi să privim spre noi înşine şi spre umbra crucii, iar aceasta ne împiedică să vedem dovezile sigure care ne - au fost oferite. Noi suntem nemulţumiţi de calea pe care mergem şi ne desprindem de braţul Domnului Hristos. Dar, uneori, graţia lui Dumnezeu străbate sufletul dintr - o dată, iar întunericul este risipit. Să trăim în lumina crucii de pe Calvar. Să nu zăbovim în umbra ei, lamentându - ne pentru supărările noastre, deoarece aceasta nu face decât să ne adâncească necazul.
55:4 Chiar şi atunci când trecem prin valea descurajării, să nu uităm niciodată că Domnul Hristos este tot atât de aproape de noi, ca şi atunci când înaintăm atât de încrezători ca şi cum ne - am afla pe culmile munţilor. Glasul Său te invită: "Nu vrei să - ţi încredinţezi povara Marelui Purtător de poveri, Domnul Isus Hristos? Nu doreşti să trăieşti în locurile luminate de cruce, spunând: "Ştiu în cine am crezut, şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I - am încredinţat până în ziua aceea"? "Pe voi, care Îl iubiţi fără să - L fi văzut, credeţi în El, fără să - L vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită, pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre" (2 Timotei 1,12; 1 Petru 1,8.9).
55:5 Eu am rămas blocată în locurile umbrite de cruci. Nu sunt obişnuită să fiu copleşită şi să sufăr o depresie sufletească atât de mare, precum am
55:6 suferit în ultimele câteva luni. Nu doresc să - mi desconsider sufletul şi nu doresc să - L desconsider în acest fel pe Mântuitorul. De aceea, nu voi învăţa pe nimeni că Isus a înviat din mormânt şi că S - a înălţat la cer, pentru a mijloci pentru noi înaintea Tatălui, până când nu îmi voi dovedi învăţătura prin practică şi nu voi crede în El ca să fiu mântuită, aducându - mi sufletul neajutorat spre Isus ca să primesc har, neprihănire, iubire şi pace. Trebuie să am încredere în El, fără a lua în considerare schimbările mele emoţionale. Trebuie să - L laud pe Acela care m - a "chemat din întuneric la lumina Sa minunată" (1 Petru 2,9). Privind stăruitor la iubirea şi bunătatea Lui plină de har, inima mea trebuie să se ancoreze puternic în Hristos, Mântuitorul meu. Nu trebuie să mă încred în El numai ocazional, ci neîncetat, ca să pot dovedi roadele rămânerii mele în Cel care a plătit pentru Mine cu sângele Său preţios. Noi trebuie să învăţăm să ne încredem în făgăduinţele Sale, să manifestăm o credinţă statornică, privind făgăduinţele Sale ca pe Cuvântul lui Dumnezeu.
55:7 Mulţi dintre cei care Îl iubesc pe Dumnezeu şi caută să - L onoreze se tem că nu au nici un drept de a pretinde împlinirea făgăduinţelor Sale bogate. Ei stăruie în lupte amarnice şi dureroase şi întunericul le învăluie paşii, dar, rămânând într - o asemenea stare, pierd din vedere lumina iubirii pe care Domnul Isus Hristos o trimite spre ei. Ei trec cu vederea faptul că au fost răscumpăraţi cu un preţ infinit. Mulţi stau departe, ca şi când le - ar fi frică să se apropie şi să se atingă de poala hainei lui Hristos, în timp ce chemarea Sa plină de har ajunge până la urechile lor, invitându - i: "Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară" (Matei 11,28 - 30). - MS 61, 1894