48:1 Cap. 84 - Tratarea emoţiilor
48:2 Noi nu putem cunoaşte motivaţiile. - Aduceţi - vă aminte că nu puteţi şti ce se află în inimile oamenilor. Voi nu cunoaşteţi motivele care au determinat acţiunile pe care le consideraţi greşite. Multe persoane nu au beneficiat de o educaţie corectă; caracterele lor sunt deformate, ei sunt aspri şi irascibili şi par lipsiţi de orice scrupule. Dar harul Domnului Hristos îi poate schimba. Să nu - i îndepărtaţi şi să nu - i faceţi să se descurajeze sau să dispere, spunându - le: "M - ai dezamăgit, aşa că nu mai încerc să te ajut". Este suficient să rostim câteva cuvinte sub influenţa provocării - doar atât cât considerăm că merită acele persoane - iar aceasta poate să rupă legăturile care ar fi trebuit să unească inima noastră cu inimile lor.
48:3 Trăirea consecventă, răbdarea îndelungă, spiritul care rămâne netulburat de provocare constituie întotdeauna argumentul cel mai convingător şi apelul cel mai solemn. Dacă aţi avut ocazii şi avantaje de care alţii nu au avut şansa să beneficieze, gândiţi - vă la aceasta şi fiţi întotdeauna nişte învăţători amabili, atenţi, sensibili şi înţelepţi.
48:4 Atunci când imprimăm un sigiliu pe ceară, dacă dorim ca formele să fie distincte şi pronunţate, nu - l presăm într - o manieră grăbită şi brutală; ci îl aşezăm cu atenţie şi îl presăm treptat şi precis, până când urmele se fixează în materialul moale. Sufletele omeneşti trebuie tratate în acelaşi fel.
48:5 Secretul puterii influenţei creştine este perseverenţa, iar aceasta depinde de statornicia voastră în manifestarea caracterului lui Hristos. Ajutaţi - i pe cei care au greşit, împărtăşindu - le propria voastră experienţă. Arătaţi - le cum - atunci când voi aţi făcut greşeli - răbdarea, bunătatea şi sprijinul fraţilor conlucrători v - au oferit curaj şi speranţă. - TSS 116, 117 (1900). (CSW 100, 101)
48:6 Lupta cu o putere care pune stăpânire pe minte, suflet şi trup. - Lumea este asaltată cu o intensitate nemaivăzută până acum. În distracţii, în câştigarea banilor, în lupta pentru putere, în însăşi lupta pentru existenţă, există o forţă teribilă care pune stăpânire pe minte, suflet şi trup. În mijlocul goanei iraţionale în care ne aflăm, Dumnezeu ne vorbeşte. El ne invită să venim la o parte şi să petrecem un timp în comuniune cu El. "Fiţi liniştiţi, şi să ştiţi că Eu sunt Domnul" (Psalmii 46,10). - Ed 260 (1903)
48:7 Vindecarea suferinţelor spirituale. - Această lume este asemenea unui azil imens, dar Domnul Hristos a venit pentru a - i vindeca pe bolnavi şi pentru a proclama eliberarea celor înrobiţi de Satana. În El Însuşi era putere şi sănătate. Celor bolnavi şi suferinzi şi celor posedaţi de demoni, Domnul le oferea propria Lui viaţă. El nu a întors spatele nici unuia dintre cei care veneau să primească puterea Sa vindecătoare. Isus ştia că cei care I se rugau pentru ajutor aduseseră boli grave asupra lor înşişi; dar nu a refuzat să - i vindece. Când puterea lui Hristos pătrundea în sărmanele suflete, acestea erau convinse de păcat şi multe erau vindecate atât de suferinţele spirituale, cât şi de maladiile fizice. Evanghelia continuă să aibă aceeaşi putere. De ce să nu ne aşteptăm să asistăm şi noi acum la rezultate asemănătoare? - DA 823 (1898)
48:8 Oamenii sunt mâinile îngerilor. - Oamenii sunt mâinile fiinţelor îngereşti, deoarece îngerii angajează mâini omeneşti în lucrarea practică de slujire. În calitate de colaboratori ai îngerilor, oamenii trebuie să
48:9 cunoască şi să folosească facilităţile oferite fiinţelor îngereşti. Unindu - ne cu puteri omniprezente, suntem binecuvântaţi prin educaţia şi experienţa lor înaltă. Dacă devenim părtaşi ai naturii divine şi îndepărtăm egoismul din vieţile noastre, ne vor fi dăruite talente deosebite cu ajutorul cărora să venim în ajutorul altora. Aceasta este modalitatea cerească de a administra puterea mântuitoare. - 6T 456, 457 (1900)
48:10 Partea omului şi partea divină în perioadele de conflict. - Domnul îşi încredinţează întotdeauna lucrarea în mâini omeneşti. Acesta este contextul cooperării dintre divin şi uman. Omul lucrează în ascultare de lumina divină primită. Dacă Saul ar fi spus: Doamne, nu mă simt înclinat în nici o privinţă să respect îndrumările Tale specifice, pentru a contribui la propria mea mântuire, atunci nici dacă Domnul ar fi îngăduit să strălucească asupra lui Saul o lumină de zece ori mai puternică nu ar fi fost de nici un folos.
48:11 Lucrarea omului este aceea de a coopera cu divinul. Dar, o dată cu momentul marii hotărâri a omului de a - şi subordona voinţa şi modul de viaţă faţă de voinţa şi îndrumările lui Dumnezeu şi de a deveni dependent de influenţele pline de har care l - au însoţit de - a lungul întregii lui vieţi, se declanşează cel mai dur şi mai greu conflict. Lucrarea omului este tocmai aceea de a - I îngădui lui Dumnezeu să lucreze - "Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea" (Filipeni 2,13). Caracterul omului decide natura deciziilor şi a faptelor lui. Acţiunile nu trebuie să se conformeze cu simţămintele şi înclinaţiile, ci cu voinţa explicită a Tatălui nostru, care este în ceruri. Să ascultăm şi să respectăm îndrumările Duhului Sfânt. - Lt 135, 1898
48:12 Vorbiţi despre puterea lui Dumnezeu. - Când cineva vă întreabă ce mai faceţi, nu încercaţi să vă gândiţi la ceva trist, pe care să - l spuneţi cu scopul de a câştiga simpatia. Nu vorbiţi despre lipsa voastră de credinţă şi despre necazuri şi suferinţe. Ispititorul se delectează când aude asemenea cuvinte. Când discutaţi despre subiecte întunecoase, voi îl glorificaţi pe Satana. Noi nu trebuie să ne gândim la marea putere a lui Satana şi să ne lăsăm copleşiţi. Vorbind despre puterea lui Satana, de cele mai multe ori, noi ne predăm în mâinile sale.
48:13 În loc de a vorbi despre puterea lui Satana, să vorbim despre marea putere a lui Dumnezeu, care lucrează ca să unească toate interesele noastre cu interesele Sale. Vorbiţi despre puterea inegalabilă a lui Hristos şi despre gloria Lui. Întregul cer este interesat de mântuirea noastră. Îngerii lui Dumnezeu, mii şi mii şi de zece ori zece mii, sunt însărcinaţi cu misiunea de a le sluji celor care vor fi moştenitorii mântuirii. Ei ne apără împotriva răului şi alungă puterile întunericului, care caută să ne distrugă. Oare nu avem nici un motiv de a fi mulţumitori în fiecare moment, de a fi mulţumitori chiar şi atunci când pe calea noastră par să existe dificultăţi? - MH 253, 254 (1905)
48:14 Nu vorbiţi despre sentimentele negative. - Dacă nu vă simţiţi cu inima uşoară şi voioşi, nu vorbiţi despre simţămintele voastre. O religie rece şi întunecată nu va atrage niciodată sufletele la Hristos. Ci le alungă departe de El, în cursele pe care Satana le - a întins pentru picioarele care alunecă. În loc să vă gândiţi la descurajări, gândiţi - vă la puterea pe care puteţi să o cereţi în Numele lui Hristos. Ancoraţi - vă imaginaţia cu fermitate în lucrurile nevăzute. Gândurile voastre să fie îndreptate spre dovezile marii iubiri a lui Dumnezeu pentru voi. Credinţa poate suporta încercarea, poate rezista ispitei şi poate purta povara dezamăgirii. Domnul Isus este Mijlocitorul nostru. Prin lucrarea Lui ne este asigurat totul. - MH 488 (1905)
48:15 Zâmbete şi cuvinte voioase. - Dacă privim la partea luminoasă a lucrurilor, vom descoperi suficiente motive pentru a fi fericiţi şi voioşi. Dacă suntem zâmbitori, ni se va răspunde la fel; dacă adresăm cuvinte plăcute şi voioase, ni se va vorbi în aceeaşi manieră.
48:16 Dacă par atât de descurajaţi şi deprimaţi ca şi când s - ar considera lipsiţi de prieteni, creştinii creează o imagine greşită a religiei. În unele situaţii, s - a promovat ideea că voioşia şi buna dispoziţie sunt incompatibile cu demnitatea caracterului creştin; dar aceasta este o greşeală totală. Cerul este un loc al bucuriei. - ST, 12 februarie 1885
48:17 Voioşia luminează calea vieţii. - În loc de a stărui asupra supărărilor şi necazurilor, fiecare om are datoria de a cultiva voioşia. Mulţi nu numai că îşi produc în felul acesta o stare deplorabilă, dar sacrifică sănătatea şi fericirea pe altarul unei imaginaţii bolnave. În jurul lor există lucruri dezagreabile, iar nemulţumirea continuă este exprimată în înfăţişarea lor într - o manieră mult mai evidentă decât dacă ar fi fost rostită prin cuvinte.
48:18 Asemenea simţăminte descurajatoare produc mari daune sănătăţii, deoarece tulbură procesul digestiei şi împiedică o bună nutriţie. Deşi teama şi îngrijorarea nu pot repara nici măcar un singur rău, ele pot crea mari pagube; dar speranţa şi voioşia luminează calea vieţii altora şi sunt "viaţă pentru cei ce le descoperă şi sănătate pentru trupurile lor". - ST, 12 februarie 1885. (ML 153)
48:19 Timpul mesei şi emoţiile. - Învăţaţi pentru voi înşivă ce trebuie să mâncaţi, care sunt sortimentele de alimente care vă hrănesc cel mai bine, iar apoi respectaţi îndrumările raţiunii şi ale conştiinţei. În timpul mesei, înlăturaţi orice îngrijorare şi orice gând tulburător. Nu fiţi grăbiţi, ci mâncaţi încet, cu bună dispoziţie, cu inima plină de mulţumire la adresa lui Dumnezeu pentru toate binecuvântările Sale. Nu vă angajaţi într - o activitate intelectuală imediat după masă. Faceţi exerciţii fizice moderate şi oferiţi - i stomacului puţin timp pentru a - şi începe lucrarea. - GW 241, 242 (1892). (CH 565)
48:20 Cultivarea erorii împiedică dezvoltarea minţii. - Mintea care a fost stăpânită cândva de eroare nu va reuşi niciodată să se deschidă faţă de adevăr, nici chiar după o lucrare de cercetare. Vechile teorii vor pretinde să fie recunoscute. Lucrurile adevărate, nobile şi sfinţitoare vor fi înţelese confuz. Superstiţiile vor pătrunde în minte, amestecându - se cu adevărul, şi vor continua să - şi exercite fără încetare influenţa lor înjositoare.
48:21 Cunoaşterea creştină se deosebeşte în mod distinctiv printr - o superioritate inegalabilă în tot ce este legat de pregătirea pentru viitor şi viaţa veşnică. Acesta este elementul care deosebeşte cititorul credincios al Bibliei, care a primit în inimă comorile preţioase
48:22 ale adevărului, de scepticul care crede în filozofia păgână.
48:23 Pătrundeţi înţelesul adânc al cuvântului "stă scris". Alungaţi din minte teoriile înfumurate şi periculoase care, dacă sunt favorizate, vor înrobi mintea într - o asemenea măsură, încât omul să nu poată deveni o nouă creatură în Hristos. Mintea trebuie să fie supravegheată, apărată fără încetare şi hrănită cu unica hrană care poate fortifica experienţa religioasă. - MS 42, 1904. (MM 89)
48:24 Puterea divină este singura speranţă a reformei. - Fără puterea divină nu poate fi înfăptuită nici o reformă spirituală veritabilă. Barierele omeneşti ridicate împotriva înclinaţiilor naturale şi cultivate sunt asemenea unor stăvilare de nisip în faţa unui torent. Până când viaţa Domnului Hristos nu devine o putere conducătoare a vieţilor noastre, noi nu vom putea rezista ispitelor care ne asaltează dinăuntru şi din afară. - MH 130 (1905)
48:25 Puterea trimişilor îngereşti trebuie unită cu puterea umană. Aceasta este singura cale de a fi plini de succes. - Lt 34, 1891
48:26 Să nu stăruim asupra propriilor noastre emoţii. - Nu este înţelept să privim la noi înşine şi să ne cercetăm propriile noastre emoţii. Dacă procedăm astfel, vrăjmaşul ne va întâmpina cu dificultăţi şi ispite care slăbesc credinţa şi distrug curajul. Prin cercetarea atentă a propriilor emoţii şi dezlănţuirea propriilor noastre simţăminte, noi favorizăm îndoiala şi ne aruncăm singuri în mijlocul dificultăţilor. Să ne îndepărtăm privirile de la noi înşine şi să le îndreptăm spre Domnul Isus. - MH 249 (1905)
48:27 Emoţiile negative sunt schimbate prin Duhul lui Dumnezeu. - Când Duhul lui Dumnezeu ia inima în stăpânire, viaţa este schimbată. Gândurile păcătoase sunt înlăturate, faptele rele sunt părăsite; iubirea, umilinţa şi pacea iau locul mâniei, invidiei şi certurilor. Bucuria ia locul tristeţii, iar faţa reflectă bucuria cerului. Nimeni nu vede mâna care ridică povara, nimeni nu vede lumina care coboară din curţile cerului. Binecuvântarea vine în clipa în care
48:28 sufletul se predă prin credinţă lui Dumnezeu. Apoi, acea putere pe care nu o poate vedea nici un ochi omenesc creează o nouă făptură după chipul lui Dumnezeu. - RH 19 noiembrie 1908. (ML 46)
48:29 Nevoia unei mari înţelepciuni. - În tratarea bolilor provocate de minte este nevoie de o mare înţelepciune. O inimă bolnavă şi tristă, o minte descurajată au nevoie de un tratament foarte atent.
48:30 ... Aceşti bolnavi pot fi vindecaţi numai printr - o simpatie duioasă. Mai întâi, medicul trebuie să le câştige încrederea şi apoi să - i îndrume spre Marele Vindecător. Dacă aceşti bolnavi pot fi conduşi prin credinţă la Marele Medic şi dacă ei pot avea încredere în faptul că El Se ocupă de cazul lor, aceasta le va elibera mintea şi adesea le va reda sănătatea trupului. - MH 244 (1905)
48:31 Amabilitatea lui Hristos în tratarea minţii oamenilor. - Domnul Hristos consideră interesele oamenilor ca fiind propriile Lui interese. Lucrarea care poartă acreditarea divină este o lucrare care manifestă spiritul lui Isus, care dezvăluie dragostea Sa, grija, sensibilitatea şi amabilitatea Sa în tratarea minţii oamenilor. Ce descoperiri ar ajunge la cunoştinţa oamenilor, dacă ar putea fi îndepărtată cortina şi aţi putea vedea rezultatele activităţii voastre în tratarea celor greşiţi, care au avut nevoie de tratamentul cel mai potrivit cu putinţă pentru a nu fi îndepărtaţi de pe cale! "Întăriţi - vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi; croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat" (Evrei 12,12.13). - SpT Seria A, Nr. 3, pp 9. 10, 3 august 1894. (TM 184, 185)
48:32 Fluxul de putere dătătoare de viaţă. - Dincolo de întreaga activitate de vindecare a Domnului Hristos se află puterea iubirii, iar noi putem fi instrumente ale lucrării Sale numai dacă suntem părtaşi ai acestei iubiri, prin credinţă. Dacă neglijăm să ne unim cu Hristos printr - o legătură divină, fluxul de putere dătătoare de viaţă nu poate curge în torente bogate dinspre noi înspre oameni. - DA 825 (1898)
48:33 Unica sursă a păcii. - Pacea neîntreruptă şi adevărata linişte a spiritului nu au decât o singură sursă. Despre aceasta vorbea Domnul Hristos când spunea: "Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă" (Matei 11,28). "Vă las pacea Mea, vă dau pacea Mea. Nu v - o dau cum o dă lumea" (Ioan 14,27). Domnul nu oferă această pace în mod separat de propria Sa Persoană. Ea se află în Domnul Hristos, iar noi o putem primi numai primindu - L pe El. - MH 247 (1905)
48:34 Experienţa Lui trebuie să fie experienţa noastră. - Prin Hristos, strigătul omenirii a ajuns până la Părintele milei infinite. Ca om, El a implorat tronul lui Dumnezeu, până când natura Sa umană a fost încărcată cu un flux ceresc, care trebuia să unească natura umană şi natura divină. Printr - o comuniune continuă, El a primit de la Dumnezeu viaţă, ca s - o poată răspândi lumii. Experienţa Lui trebuie să fie experienţa noastră. - DA 363 (1898)