47:1 Cap. 83 - Geriatria
47:2 Bătrânii nu au încetat să fie folositori. - Bătrânii au nevoie de sprijinul şi de influenţa benefică a familiei. Este posibil ca atmosfera cultivată în unele cămine ale fraţilor şi surorilor noastre în Hristos să fie de aşa natură, încât să însemne pentru cei vârstnici pierderea propriului lor cămin. Dar, dacă cei vârstnici sunt încurajaţi să participe la interesele şi ocupaţiile casei, ei vor fi ajutaţi să simtă că nu au încetat să fie folositori. Faceţi - i să simtă că ajutorul lor este preţuit, că încă mai au de lucrat pentru ceilalţi, iar aceasta le va înviora inimile şi le va dărui bucuria de a trăi. - MH 204 (1905)
47:3 Un mediu familial plăcut. - Atât cât este posibil, faceţi în aşa fel, încât cei care se apropie de mormânt, cu părul alb şi paşii nesiguri, să rămână înconjuraţi de prietenii şi tovarăşii cu care sunt familiarizaţi. Ajutaţi - i să se închine împreună cu aceia pe care i - au cunoscut şi iubit. Să fie îngrijiţi de mâini atente şi iubitoare. - MH 204 (1905)
47:4 Căminele de bătrâni nu sunt o soluţie. - Problema îngrijirii fraţilor şi surorilor noastre în vârstă, care nu au familii care să le poarte de grijă, este adusă în discuţie cu insistenţă. Ce se poate face pentru ei? Lumina care mi - a fost descoperită de Dumnezeu a fost repetată:
47:5 "Înfiinţarea instituţiilor care să se ocupe de îngrijirea bătrânilor nu constituie cea mai bună soluţie pentru a face ca ei să beneficieze de companie. Nici nu trebuie să fie trimişi departe de casă pentru a fi îngrijiţi. Membrii fiecărei familii trebuie să îngrijească de rudele lor. Dacă aceasta nu este posibil, lucrarea îi revine bisericii şi trebuie acceptată atât ca o datorie, cât şi ca un privilegiu. Toţi cei care au spiritul lui Hristos îi vor trata pe cei bătrâni şi slabi cu un deosebit respect şi cu duioşie. - 6T 272 (1900)
47:6 O viaţă mai plăcută şi mai nobilă. - Prezenţa unei persoane neajutorate în căminele noastre constituie o ocazie preţioasă de a coopera cu Domnul Hristos în lucrarea milei Sale şi în dezvoltarea unor trăsături de caracter asemenea Lui. În asocierea tinerilor cu cei vârstnici există o binecuvântare. Tinerii pot aduce lumină şi căldură în inima şi viaţa celor vârstnici. Cei care se bucură tot mai puţin de viaţă au nevoie de voioşia şi optimismul tinerilor. Iar tinerii pot fi ajutaţi de înţelepciunea şi experienţa celor vârstnici. Mai presus de toate, cu toţii au nevoie să înveţe lecţia slujirii dezinteresate. Prezenţa unei persoane care are nevoie de simpatie, răbdare şi de iubirea care se sacrifică ar putea fi pentru multe familii o binecuvântare nepreţuită. Viaţa familiei lor ar fi mai plăcută şi mai nobilă şi ar dezvolta în caracterele tinerilor şi vârstnicilor, deopotrivă, acele haruri creştineşti care le înfrumuseţează şi le îmbogăţeşte, înzestrându - le cu valorile nepieritoare ale cerului. - MH 204, 205 (1905)
47:7 Tineri şi vârstnici care îşi unesc forţele. - Cât de impresionant este să vezi tineri şi vârstnici care depind unii de alţii: tinerii căutând sfatul şi înţelepciunea celor în vârstă, iar vârstnicii căutând ajutorul şi simpatia tinerilor! Aşa trebuie să fie. Dumnezeu doreşte ca tinerii Săi să aibă asemenea caractere, încât să poată găsi plăcere în prietenia cu cei în vârstă, pentru a fi uniţi cu cei care se apropie de pragul mormântului prin cele mai duioase legături de simpatie. - Lt 6, 1886. (SD 161)
47:8 Grija faţă de părinţii în vârstă. - Părinţii au dreptul la o iubire şi un respect care nu sunt datorate nici unei alte persoane. Însuşi Dumnezeu le - a încredinţat părinţilor responsabilitatea faţă de sufletele dăruite în grijă şi a poruncit ca, în perioada timpurie a vieţii copiilor lor, să ocupe locul lui Dumnezeu pentru ei. Cel care respinge autoritatea de drept a părinţilor lui respinge autoritatea lui Dumnezeu. A cincea poruncă le cere copiilor nu numai respectul, supunerea şi ascultarea faţă de părinţi, ci şi obligaţia de a le oferi iubire şi duioşie, de a le apăra reputaţia, de a - i ajuta şi de a - i mângâia la bătrâneţe. Porunca implică de asemenea respectul faţă de pastori şi conducători şi faţă de toţi cei cărora Dumnezeu le - a conferit autoritate. - PP 308 (1890)
47:9 Puterea scade pe măsura înaintării în vârstă. - Cei care au în grijă persoane în vârstă trebuie să - şi aducă aminte că acestea au o deosebită nevoie de încăperi călduroase şi confortabile. Pe măsura înaintării în vârstă, puterea scade, lăsând în urmă mai puţină vitalitate pentru a rezista influenţelor unui mediu nesănătos; de aceea, cea mai mare nevoie a celor vârstnici este lumina din belşug şi aerul curat şi proaspăt. - MH 275 (1905)
47:10 Tratarea declinului integrităţii mintale. - Se întâmplă adesea ca vârstnicii să nu fie dispuşi să înţeleagă şi să recunoască faptul că puterea lor intelectuală slăbeşte. Ei şi - au scurtat zilele, purtând griji care le reveneau copiilor lor. Deseori, Satana le influenţează mintea, inspirându - le o teamă neîncetată cu privire la bani. Banii sunt idolii lor şi i - au adunat cu o grijă nefastă. Uneori, ei se lipsesc de multe dintre facilităţile vieţii şi muncesc peste puteri, în loc să - şi folosească bunurile materiale pe care le au. În acest fel, ei se consideră într - o permanentă stare de lipsă, datorită fricii că vor ajunge cândva săraci.
47:11 Toate aceste temeri sunt cauzate de Satana. El influenţează centrii care provoacă o frică şi o invidie obsedante, care
47:12 corup nobleţea sufletului şi distrug gândurile şi simţămintele înalte. Asemenea persoane şi - au pierdut capacitatea de a gândi sănătos cu privire la bani.
47:13 Dacă ar ocupa locul pe care îl doreşte Dumnezeu, ultimele lor zile ar putea fi cele mai bune şi cele mai fericite. Cei care au nişte copii în care se pot încrede, privind onestitatea şi administrarea judicioasă a bunurilor, ar trebui să le îngăduie să - i facă fericiţi. Dacă nu vor face aceasta, Satana va profita de lipsa lor de integritate mintală şi va prelua controlul asupra lor. Ei trebuie să abandoneze grijile şi poverile şi să - şi ocupe timpul într - o manieră cât mai fericită posibil, pregătindu - se pentru cer. - 1T 423, 424 (1864)
47:14 Pierderea memoriei de scurtă durată. - Cei care au ajuns la o vârstă înaintată aflându - se în slujba lui Dumnezeu pot constata că uită repede anumite lucruri care li se întâmplă şi anumite înţelegeri recente; dar în mintea lor sunt foarte vii scenele şi întâmplările din copilărie. Oh, dacă tinerii ar înţelege cât de important este să - şi păzească mintea curată şi nepătată de gânduri imorale şi să - şi ferească sufletele de practici degradante, deoarece curăţia sau necurăţia tinereţii se va reflecta în perioada bătrâneţii. - YI, 25 octombrie 1894. (SD 78)
47:15 Trăsături care se intensifică în perioada bătrâneţii. - Mi - a fost arătat David, rugându - se Domnului să nu - l părăsească atunci când va ajunge bătrân, precum şi motivul care determina rugăciunea lui stăruitoare. El a văzut că majoritatea bătrânilor din jurul lui sunt nefericiţi şi că trăsăturile lor de caracter nedorite se accentuează o dată cu înaintarea în vârstă. Dacă fuseseră înclinaţi spre invidie şi izolare, acei oameni ajungeau foarte dezagreabili la bătrâneţe. Dacă au fost geloşi, certăreţi şi nerăbdători, aceste trăsături deveneau foarte evidente la bătrâneţe. - 1T 422 (1864)
47:16 Invidia şi raţionamentele greşite. - David a fost tulburat când a văzut că regi şi nobili, care
47:17 păruseră temători de Dumnezeu în vremea deplinei lor maturităţi, la bătrâneţe au ajuns geloşi pe cei mai buni prieteni şi pe rudele lor. Aceştia sufereau de teama continuă că prietenii îşi manifestă interesul faţă de ei din motive egoiste şi erau dispuşi să acorde atenţie mai degrabă şoptirilor unor străini care îi sfătuiau rău intenţionat cu privire la cei în care ar fi trebuit să aibă încredere. Invidia nestăpânită a acestor oameni izbucnea uneori pur şi simplu pentru faptul că nu toţi cei din jur erau de acord cu raţionamentele lor greşite. Lăcomia lor era înspăimântătoare. Adesea, credeau că rudele şi propriii lor copii le doresc moartea, pentru a le lua locul şi averile şi pentru a beneficia de respectul care le era acordat. Iar unii erau atât de stăpâniţi de gelozie, încât erau în stare să - şi distrugă propriii copii. - 1T 422, 423 (1864)
47:18 Rugăciunea lui David pentru timpul bătrâneţii. - David a observat că, pe măsură ce înaintau în vârstă, unii păreau să - şi piardă stăpânirea de sine, deşi, atunci când au fost în puterea vârstei, fuseseră oameni neprihăniţi. Satana câştigase controlul asupra minţii lor, făcându - i să fie neliniştiţi şi nemulţumiţi. El a văzut că mulţi dintre bătrâni păreau că L - au părăsit pe Dumnezeu şi se expuneau batjocurilor şi criticilor vrăjmaşilor.
47:19 David a fost profund mişcat; el era tulburat, gândindu - se la timpul în care avea să fie bătrân. Se temea că Dumnezeu îl va părăsi, că va fi la fel de nefericit ca şi celelalte persoane în vârstă al căror comportament îl observase şi că va fi lăsat pradă batjocurilor vrăjmaşilor Domnului. Cu această povară în suflet, el se ruga stăruitor: "Nu mă lepăda la vremea bătrâneţii, când mi se duc puterile, nu mă părăsi! Dumnezeule, Tu m - ai învăţat din tinereţe, şi până acum eu vestesc minunile Tale. Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrâneţile cărunte, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum, şi puterea Ta neamului de oameni care va veni!" (Psalmii 71,9.17.18). David simţea nevoia de a fi
47:20 ocrotit împotriva relelor care pândesc vremea bătrâneţii. - 1T 423 (1864)
47:21 Folosirea bunurilor materiale încredinţate. - Fratele L este un ispravnic al lui Dumnezeu. Lui i - au fost încredinţate spre administrare bunuri materiale şi trebuie să fie conştient de datoria lui şi să - I înapoieze lui Dumnezeu lucrurile care sunt ale lui Dumnezeu. El trebuie să înţeleagă în mod corect ceea ce îi cere Dumnezeu. Atâta timp cât este în viaţă şi continuă să - şi păstreze facultăţile raţiunii, trebuie să valorifice cât mai bine privilegiul de a administra proprietatea pe care Dumnezeu i - a încredinţat - o şi să nu o lase în grija altora, care să o folosească şi să intre în posesia ei după moartea lui. - 2T 675 (1871)
47:22 Să nu ajungă la un bilanţ negativ. - Fratele L ar trebui să - şi administreze afacerile vieţii în mod corect, ca să nu se afle în cele din urmă în pierdere. Este privilegiul lui de a fi bogat în fapte bune şi de a - şi aduna o comoară pentru vremurile viitoare, pentru a - şi asigura viaţa veşnică. Dacă dă curs raţionamentelor lui greşite, nu este în siguranţă. El ar trebui să se sfătuiască cu fraţii care au experienţă şi să caute înţelepciunea lui Dumnezeu, ca să - şi poată îndeplini bine lucrarea. Acum ar trebui să fie cât se poate de serios în străduinţa de a - şi asigura o comoară nepieritoare în cer. - 2T 676 (1871)
47:23 Lucrătorii în vârstă să nu fie îndepărtaţi. - Cei care şi - au petrecut viaţa în lucrarea lui Dumnezeu trebuie să se bucure de cea mai duioasă atenţie. În ciuda multelor lor infirmităţi, aceşti lucrători continuă să aibă talente care îi califică să ocupe un loc şi o poziţie speciale. Dumnezeu doreşte ca ei să ocupe poziţii de conducere în lucrarea Sa. Aceşti lucrători au rezistat cu credincioşie în mijlocul furtunii şi al încercării şi sunt printre cei mai valoroşi sfătuitori. Cât de recunoscători ar trebui să fim pentru că încă mai sunt în stare să - şi folosească darurile în serviciul Domnului!
47:24 Să nu se piardă din vedere că, în trecut, aceşti luptători sârguincioşi au sacrificat totul pentru progresul lucrării. Faptul că au îmbătrânit şi au albit în slujba lui Dumnezeu nu este un motiv pentru a fi nevoiţi să înceteze exercitarea
47:25 unei influenţe superioare influenţei unor oameni care cunosc mult mai puţin lucrarea şi au mult mai puţină experienţă cu privire la lucrurile divine.
47:26 Deşi sunt istoviţi şi nu pot purta poveri mai grele decât acelea pe care cei mai tineri pot şi trebuie să le poarte, valoarea lor ca sfătuitori este una dintre cele mai preţioase. Ei au făcut greşeli, dar au învăţat din propriile lor greşeli şi au devenit înţelepţi; au învăţat să evite erori şi pericole şi tocmai de aceea sunt competenţi pentru a oferi un sfat înţelept. Ei au suportat testul şi încercarea şi, deşi au pierdut o parte din puterea pe care au avut - o în trecut, nu trebuie daţi la o parte de cei cu mai puţină experienţă, care nu ştiu decât foarte puţine cu privire la lucrare şi la sacrificiul de sine al acestor pionieri. Domnul nu îi va da la o parte. El le dăruieşte un har şi o înţelepciune deosebite. - 7T 287, 288 (1902)
47:27 Să fie onoraţi şi respectaţi. - Bătrânilor purtători ai stindardului, care se află încă în viaţă, nu trebuie să li se încredinţeze lucrări grele. Cei care au slujit Maestrului când lucrarea era dificilă, cei care au suportat sărăcia şi au rămas credincioşi adevărului când numărul nostru era mic trebuie onoraţi şi respectaţi întotdeauna. Sunt îndrumată să declar: Toţi credincioşii au obligaţia de a acorda respect pionierilor înaintaţi în vârstă, care au suportat încercări, greutăţi şi multe lipsuri. Ei sunt lucrătorii lui Dumnezeu şi au realizat o parte remarcabilă în dezvoltarea lucrării Sale. - 7T 289 (1902)
47:28 Să fie trataţi ca nişte mame şi taţi. - Atunci când bătrânii purtători ai stindardelor se află în lucrare, cei care au beneficiat de pe urma lucrării lor trebuie să se îngrijească de ei şi să - i respecte. Nu - i împovăraţi cu sarcini grele. Apreciaţi sfaturile şi îndrumările lor. Trataţi - i ca pe nişte mame şi taţi care au purtat povara lucrării. Lucrătorii care au purtat în trecut nevoile cauzei realizează o lucrare nobilă atunci când, în loc de a lua asupra lor toate responsabilităţile, aşează o parte dintre acestea pe umerii tinerilor şi tinerelor pe care i - au educat, aşa cum l - a educat Ilie pe Elisei. - RH, 20 martie 1900. (2SM 227)
47:29 Sfat adresat lucrătorilor vârstnici şi cu experienţă. - Fie ca Domnul să - i binecuvânteze şi să - i susţină pe lucrătorii noştri vârstnici şi cu experienţă. Fie ca El să - i ajute să fie înţelepţi cu privire la menţinerea puterilor lor fizice, intelectuale şi spirituale. Domnul m - a îndrumat să le spun celor care şi - au adus mărturia în perioada timpurie a soliei: "Dumnezeu v - a înzestrat cu puterea raţiunii şi doreşte să înţelegeţi şi să respectaţi legile care au legătură cu sănătatea organismului. Nu fiţi imprudenţi. Nu vă suprasolicitaţi. Luaţi - vă timp pentru odihnă. Dumnezeu doreşte să rezistaţi în locul şi poziţia care v - au fost încredinţate şi să vă îndepliniţi partea în salvarea oamenilor care sunt absorbiţi şi scufundaţi de curentul puternic al răului. El doreşte să rămâneţi în armură până când El Însuşi vă va sfătui să o dezbrăcaţi. Nu mai este mult timp până când vă veţi primi răsplata cuvenită". - 7T 289 (1902)
47:30 Cel mai mare pericol. - Am fost sfătuită să le spun fraţilor mei mai în vârstă: Umblaţi în umilinţă cu Dumnezeu. Nu fiţi acuzatorii fraţilor. Lucrarea care v - a fost încredinţată trebuie adusă la îndeplinire sub îndrumarea directă a Dumnezeului lui Israel. Înclinaţia de a critica reprezintă cel mai mare dintre toate pericolele. Fraţii pe care sunteţi tentaţi să - i criticaţi sunt chemaţi să poarte responsabilităţi pe care voi nu le - aţi putea purta sub nici o formă, dar aţi putea să veniţi în sprijinul lor, ajutându - i. Împărtăşindu - le experienţa pe care aţi trăit - o în trecut alături de alţi lucrători, dacă doriţi, voi aţi putea face un mare serviciu pentru cauza lui Dumnezeu. Domnul nu a încredinţat nici unuia dintre voi misiunea de a - i corecta şi mustra pe fraţii voştri. - Lt 204, 1907. (Ev 106, 107)
47:31 Secţiunea a XVII - a
47:32 Psihologie practică