44:1 Cap. 80 - Ştiinţa satanică a înălţării de sine
44:2 [Vezi Secţiunea a VI - a, "Egoismul şi respectful de sine".]
44:3 Pericolul teoriei puterii înnăscute a omului. - Dacă Satana reuşeşte să amăgească şi să înşele mintea omenească, până acolo încât să - i determine pe muritori să creadă că în ei înşişi există o putere înnăscută care îi face capabili să realizeze lucrări mari şi bune, oamenii încetează să depindă de Dumnezeu şi să aştepte ca El să facă pentru ei acele lucruri pe care ei cred că le pot face prin puterea care există în ei înşişi. Ei nu recunosc şi nu respectă nici o putere superioară şi nu Îi aduc lui Dumnezeu slava pe care El o pretinde şi pe care o merită, datorită Maiestăţii Sale pline de măreţie şi excelenţă. În felul acesta, scopul lui Satana este atins, iar Satana jubilează atunci când oamenii căzuţi se înalţă pe ei înşişi în mod necuvenit. - 1T 294 (1862)
44:4 Omul, propriul standard al caracterului. - Satana îi amăgeşte pe oameni aşa cum a amăgit - o şi pe Eva în Eden, prin flatări, prin trezirea dorinţei de a obţine o cunoştinţă interzisă şi prin stârnirea ambiţiei după înălţare de sine. Căderea lui Satana s - a datorat tocmai cultivării acestor rele şi, prin aceste rele, el urmăreşte să determine ruina oamenilor. Satana le spune: "Veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul" (Genesa 3,5). Spiritismul învaţă că "omul este o creatură aflată în evoluţie, că destinul lui, încă de la naştere, este progresul, chiar şi în
44:5 veşnicie, spre a ajunge ca Dumnezeu". Şi de asemenea: "Fiecare minte se va judeca singură şi nu va fi judecată de nimeni altcineva". "Judecata va fi corectă, deoarece este o judecată a sinelui... Tronul de domnie se află înăuntrul vostru." Un profesor de spiritism spunea că, pe măsură ce "conştiinţa spirituală" se trezea în el, a intrat "în rândul fraţilor lui care erau semizei necăzuţi". Iar un altul declara: "Orice fiinţă neprihănită şi desăvârşită este Hristos".
44:6 În felul acesta, în locul neprihănirii şi desăvârşirii infinitului Dumnezeu, adevăratul obiect al adorării, în locul neprihănirii desăvârşite a Legii Sale, adevăratul standard al realizărilor omeneşti, Satana a aşezat natura păcătoasă şi nesigură a omului, ca fiind unicul obiect de adorare, unica lege a judecăţii şi unicul standard al caracterului. Acesta este un progres, dar nu spre înălţimi, ci în adâncime. - GC 554, 555 (1911)
44:7 Nu se află în învăţăturile lui Hristos. - Am fost îndrumată spre acest pasaj din Scriptură ca referindu - se în mod special la spiritismul modern: Coloseni 2,8: "Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos"...
44:8 "Amăgirea deşartă" umple mintea sărmanilor muritori. Aceştia cred că în ei înşişi există o putere atât de mare, încât nu simt nici o nevoie de ajutorul unei puteri mai înalte. Principiile şi credinţa lor se orientează "după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos".
44:9 Domnul Isus nu i - a învăţat această filozofie. În învăţăturile Lui nu se află nici una dintre ideile de acest fel. El nu a îndreptat atenţia unor sărmani muritori spre ei înşişi sau spre o putere pe care o au ei. Domnul a îndreptat întotdeauna mintea oamenilor spre Dumnezeu, Creatorul universului, ca unică Sursă a puterii şi înţelepciunii lor. În versetul 18, este adresat un avertisment special: "Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându - şi voia lui însuşi printr - o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându - se în lucruri pe care nu le - a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti". - 1T 297 (1862)
44:10 Teoria responsabilităţii exclusiv faţă de sine. - Prin îngăduinţa pasiunilor, el [Satana] a distrus şi distruge mii de vieţi, chinuind în felul acesta întreaga fiinţă umană. Pentru a - şi aduce la îndeplinire lucrarea, el declară prin intermediul spiritelor că "adevărata cunoaştere îl aşează pe om mai presus de lege", că "indiferent ce faci, este corect", că "Dumnezeu nu condamnă" şi că "toate păcatele comise sunt nevinovate".
44:11 Când oamenii sunt determinaţi în felul acesta să creadă că dorinţa este cea mai înaltă lege, că libertatea este permisă şi că omul nu este răspunzător faţă de nimeni în afară de el însuşi, cine se mai poate mira de faptul că imoralitatea şi depravarea se aglomerează la fiecare pas? Mulţimile sunt dornice să accepte învăţături care le oferă libertatea de a asculta de pornirile inimii fireşti. Guvernarea stăpânirii de sine este înlocuită cu guvernarea poftei, puterile minţii şi sufletului sunt supuse însuşirilor animalice, iar Satana atrage triumfător în plasa lui mii de oameni care pretind că sunt urmaşi ai lui Hristos. - GC 555, 556 (1911)
44:12 Lucifer a dorit puterea, dar nu şi caracterul lui Dumnezeu. - Lucifer a dorit puterea lui Dumnezeu, dar nu şi caracterul Lui. El a căutat să ocupe cel mai înalt loc şi fiecare fiinţă motivată de spiritul lui va face acelaşi lucru. Ca urmare, înstrăinarea, discordia şi certurile vor fi inevitabile. Posesiunea devine premiul celui puternic. Împărăţia lui Satana este o împărăţie a opresiunii; fiecare persoană îi priveşte pe ceilalţi ca pe nişte obstacole în calea propriului ei progres sau ca pe nişte trepte pe care să calce pentru a ajunge mai sus. - DA 435, 436 (1898)
44:13 Încăpăţânarea desparte de ajutorul divin. - Când Dumnezeu l - a trimis pe Moise la faraon, acesta avea lumină, dar faraon i s - a opus şi fiecare împotrivire năştea o încăpăţânare şi mai puternică. Oare Dumnezeu Şi - a exercitat puterea asupra lui ca să nu se poată întoarce la lumină? Nu, ci indiferenţa lui era cea care se accentua. Încăpăţânarea lui faraon evidenţia faptul că el nu era dispus să primească lumina. - MS 15, 1894
44:14 Încăpăţânarea şi conştiinciozitatea (reflecţii privitoare la un om răuvoitor şi autoamăgit). - Dacă ai citit scrisorile pe care le - am trimis la Oakland, vei înţelege câte ceva despre încăpăţânarea omului şi despre hotărârea lui de a face ce - i place şi cum îi place. El nu a acordat nici o atenţie sfaturilor Domnului, ci a considerat că este în siguranţă să păşească în licăririle propriei lui lumini. Acest om ar face orice şi totul pentru a fi un slujitor al cauzei lui Dumnezeu, dar lucrul pe care nu - l va face va fi exact acela despre care Dumnezeu i - a spus că este bine să - l facă. Dacă va trăda cauza, aşa cum a făcut - o ___, el o va face sub pretextul unei mari conştiinciozităţi.
44:15 Această aparenţă de conştiinciozitate s - a dovedit pe deplin verificată şi eficientă. Ştiu foarte bine ce vorbesc atunci când îţi spun că am foarte puţină încredere în această conştiinciozitate. Există o conştiinţă bună şi o conştiinţă rea, şi cea mai mare amăgire a omului este autoamăgirea. Sub influenţa acestei amăgiri, el va înfăptui, în spiritul lui, multe lucruri care nu sunt în armonie cu Duhul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, va fi nemişcat ca o stâncă faţă de orice sfat şi faţă de orice metodă diferită de propriile lui metode. - Lt 48, 1892
44:16 Puterea teribilă a autoamăgirii. - Este într - adevăr trist să fii lipsit de darurile Duhului lui Dumnezeu; dar este o situaţie şi mai teribilă să fii lipsit de spiritualitate şi de Hristos şi, în acelaşi timp, să încerci să te justifici, spunându - le celor care sunt alarmaţi pentru tine că nu ai nevoie de temerile şi mila lor. Teribilă este puterea autoamăgirii asupra minţii umane! Ce orbire - să numeşti lumina întuneric şi întunericul lumină! Martorul credincios ne sfătuieşte să cumpărăm de la El aur curăţit prin foc, haine albe şi alifie pentru ochi. Aurul purificat prin foc recomandat aici este reprezentat prin credinţă şi dragoste. El îmbogăţeşte inima, deoarece a fost curăţat până la puritate absolută, şi cu cât este mai încercat, cu atât strălucirea lui este mai luminoasă. - 4T 88 (1876)
44:17 Puterea lui Satana asupra celor care se înalţă pe ei înşişi. - Cât de zadarnic este ajutorul omenesc când puterea lui Satana este exercitată asupra unei fiinţe umane care s - a îngâmfat şi nu ştie
44:18 că împărtăşeşte ştiinţa lui Satana. Plină de încredere în sine, ea merge direct în capcana vrăjmaşului şi este înşelată. Pentru că nu a ascultat avertizările date, a căzut pradă lui Satana. Dacă ar fi fost umilită înaintea lui Dumnezeu, această persoană ar fi alergat spre locul de scăpare pe care Dumnezeu l - a pregătit pentru ea. Astfel, în timpurile primejdioase, ar fi putut fi în siguranţă, deoarece Dumnezeu ar fi înălţat pentru ea un zid de apărare împotriva vrăjmaşului. - Lt 126, 1906
44:19 Condus spre sinucidere. - Lumea care trăieşte absorbită de interesele ei egoiste, ca şi când nu ar exista Dumnezeu, va experimenta curând o distrugere neaşteptată şi nu va scăpa. Mulţi continuă în satisfacerea eului, fără a le păsa de nimic, până când vor ajunge atât de dezgustaţi de viaţă, încât se vor sinucide.
44:20 Dansând şi petrecând, bând şi fumând, îngăduindu - şi propriile pasiuni animalice, aceşti oameni sunt ca nişte boi care merg la tăiere. Satana lucrează cu toată iscusinţa şi farmecul lui pentru a - i ţine pe oameni în orbire, până când Domnul Se va ridica de pe scaunul Lui de domnie, pentru a - i pedepsi pe locuitorii pământului pentru nelegiuirile lor; când pământul va mărturisi împotriva sângelui curs şi nu va mai fi nici o scuză pentru măcel. Întreaga lume pare să mărşăluiască spre moarte. - MS 139, 1903. (Ev 26)
44:21 Eul este sensibil la fiecare atingere. - Ce biruinţă veţi câştiga dacă veţi învăţa să primiţi lucrările providenţei lui Dumnezeu cu o inimă mulţumitoare şi cu hotărârea de a trăi numai spre slava Lui, în suferinţă sau sănătate, în abundenţă sau nevoie! Eul este viu şi tremură la fiecare atingere. Înainte să puteţi învinge în Numele lui Isus şi să primiţi răsplata celui credincios, eul trebuie crucificat. - 4T 221 (1876)
44:22 Păcatul incurabil. - Dumnezeu nu Se poate lega de cei care trăiesc pentru a - şi plăcea lor înşişi şi pentru a se aşeza pe ei înşişi pe locul întâi. Cei care fac aceasta vor fi, în cele din urmă, pe ultimul loc. Păcatele care sunt incurabile şi aproape în totul lipsite de speranţă sunt mândria personală şi greşita imagine de sine. Acestea sunt obstacolele în calea dezvoltării. Cum ar putea fi curăţat un om care are defecte de caracter, dar nu reuşeşte să înţeleagă aceasta,
44:23 care este atât de plin de mulţumire de sine, încât nu - şi poate vedea propriile greşeli? "Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi" (Matei 9,12). Cum ar putea progresa cineva, în timp ce crede că este desăvârşit? - 7T 199, 200 (1902)
44:24 Importanţa umilirii de sine. - Cei care cred că, în această întrunire [o întrunire de comitet în Michigan], pot primi binecuvântarea lui Dumnezeu fără umilirea de sine vor pleca aşa cum au venit. Ei vor rămâne cu aceleaşi confuzii pe care le - au avut înainte. Dar, fraţi şi surori, noi nu ne putem permite aceasta. Să ne umilim inima înaintea lui Dumnezeu. Să - I îngăduim Domnului Hristos să ne ungă ochii cu alifia cerească, pentru a putea vedea. Nu vrem să fim orbi; dorim să vedem totul cu claritate. Nu vrem să mărşăluim o zi spre Canaan, a doua zi să ne întoarcem în Egipt, ca în următoarea zi să pornim din nou spre Canaan, iar apoi să ne întoarcem din nou în Egipt. Să înaintăm zi de zi cu perseverenţă. Mă doare inima şi sunt umplută de cea mai adâncă durere, când mă gândesc la binecuvântările preţioase pe care le pierdem, pentru că suntem atât de departe în urma luminii. - MS 56, 1904
44:25 Cunoaşterea de sine conduce la umilinţă. - Cunoaşterea de sine este cea mai mare cunoaştere. Adevărata înţelegere de sine conduce la o umilinţă care va deschide calea prin care Domnul va dezvolta mintea şi va modela şi disciplina caracterul. - CT 419 (1913)
44:26 Îndepărtaţi - vă cât se poate de mult de mândrie şi înălţare de sine. - "Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus" (1Ioan 2,6). "Dacă n - are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui" (Romani 8,9). Această asemănare cu Isus nu va rămâne neobservată de către lume, ci va fi un subiect observat şi comentat. Creştinul ar putea să nu fie conştient de marea schimbare din viaţa lui, deoarece cu cât se va asemăna mai mult caracterului Domnului Hristos, cu atât va fi mai umil în ce priveşte părerea de sine; dar lucrul acesta va fi văzut şi simţit de toţi cei din jur.
44:27 Cei care au trăit cea mai profundă experienţă în lucrurile lui Dumnezeu se îndepărtează cât se poate de mult de mândrie şi înălţare de sine. Ei nutresc cele mai umile gânduri cu privire la ei înşişi şi cele mai înalte concepţii cu privire la slava şi excelenţa lui Hristos. Ei simt că cel mai umil loc în slujba Lui este prea onorabil pentru ei. - 5T 223 (1882)
44:28 Siguranţă prin amintirea slăbiciunii personale. - Oamenii sunt încercaţi şi verificaţi nu numai înaintea fiinţelor omeneşti, ci şi înaintea universului ceresc. Dacă nu se tem şi nu tremură pentru ei înşişi, dacă nu îşi înţeleg propria lor slăbiciune şi nu îşi aduc aminte de greşelile lor trecute, străduindu - se să se ferească să le repete, vor face aceleaşi greşeli care au adus rezultate pe care nu şi le pot permite a doua oară. - MS 43, 1898
44:29 Biruirea eului este o lucrare de o viaţă întreagă. - Un efort firav şi ocazional nu poate îndrepta greşelile şi nici nu poate realiza o reformă a conduitei. Formarea caracterului este o lucrare care necesită nu numai o zi sau un an, ci o viaţă întreagă. Lupta pentru biruirea eului, pentru sfinţire şi pentru cer este o lucrare de o viaţă întreagă. Fără un efort continuu şi fără o activitate constantă, nu pot exista nici un progres în viaţa divină şi nici o câştigare a coroanei biruinţei. - MH 452 (1905)
44:30 Amprenta divinului. - Dacă nu doriţi ca întreaga fiinţă să ajungă coruptă, nu lăsaţi eul să se extindă la mari dimensiuni. O singură spărtură scufundă o corabie şi o singură verigă slabă rupe un lanţ; prin urmare, orice trăsătură de caracter cultivată sau moştenită va lucra în inimă şi se va exterioriza prin cuvinte care vor exercita o influenţă spre rău ce nu va putea fi anihilată niciodată. Noi clădim pentru veşnicie. Caracterul nostru trebuie să poarte amprenta divinului, printr - o exprimare nobilă şi curată şi prin fapte demne. Atunci, întregul univers va privi spre noi şi va spune: "Bine, rob bun şi credincios". - Lt 91, 1899
44:31 Secţiunea a XVI - a
44:32 Principiile şi aplicarea lor