42:1 Cap. 78 - Controlul minţii de către o altă minte
42:2 [Vezi capitolul 79, "Hipnoza şi pericolele ei"]
42:3 Mijloace de înrobire a minţii. - Toate felurile de corupţie morală asemănătoare celor existente printre antediluvieni vor fi implicate cu scopul de a înrobi mintea oamenilor. Divinizarea naturii, permisivitatea neînfrânată a voinţei umane, acceptarea conducerii celor lumeşti - toate acestea constituie mijloacele prin care Satana îşi va aduce la îndeplinire obiectivele sale precise. Pentru realizarea planurilor lui, Satana se va folosi de puterea minţii de a controla altă minte. Cel mai trist dintre toate este gândul că, sub influenţa lui înşelătoare, oamenii vor avea o formă de evlavie, fără a avea o legătură reală cu Dumnezeu. Asemenea lui Adam şi a Evei, care au mâncat din rodul pomului cunoştinţei binelui şi răului, mulţi se hrănesc chiar şi acum cu delicatesele înşelătoare ale minciunii. - 8T 293, 294 (1904)
42:4 O ştiinţă periculoasă. - Eu am vorbit în mod clar despre acea ştiinţă periculoasă care recomandă ca o persoană să permită ca propria ei minte să fie controlată de către o altă minte. Această ştiinţă este chiar ştiinţa diavolului. - Lt 130 1/2 , 1901
42:5 Influenţa mintală în tratarea bolnavilor. - Efectul influenţei mintale în tratamentul bolnavilor nu trebuie
42:6 ignorat. Dacă este utilizată în mod corect, influenţa minţii pune la dispoziţie unul dintre cele mai eficiente mijloace în combaterea bolii.
42:7 Cu toate acestea, există o formă de tratare mintală care constituie unul dintre cele mai eficiente instrumente ale răului. Prin intermediul acestei aşa - zise ştiinţe, o minte este adusă sub controlul unei alte minţi într - o asemenea măsură, încât personalitatea celui mai slab este absorbită de personalitatea celui care are o minte mai puternică. O persoană dictează voinţa unei alte persoane. Se pretinde că, în felul acesta, se poate schimba tonusul mintal şi că pot fi insuflate impulsuri dătătoare de sănătate, iar pacienţii pot fi făcuţi în stare să reziste bolii şi să o învingă.
42:8 Asemenea metode de tratare au fost folosite de persoane care nu au cunoscut tendinţa şi adevărata lor natură şi au crezut că sunt benefice pentru bolnavi. Dar această aşa - zisă ştiinţă se întemeiază pe principii false şi este străină de natura şi spiritul lui Hristos. Ea nu conduce spre Acela care este viaţă şi mântuire. Omul care atrage altă minte spre sine o determină să se despartă de adevărata Sursă a puterii.
42:9 Nu este în planul lui Dumnezeu ca o fiinţă umană să îşi încredinţeze mintea şi voinţa controlului unei alte fiinţe umane, devenind un instrument pasiv în mâinile acesteia. Nimeni nu trebuie să permită ca personalitatea şi individualitatea lui să fie absorbite de individualitatea unei alte persoane. Nimeni să nu privească spre vreo fiinţă umană, considerând - o sursa vindecării, ci să depindă de Dumnezeu. În virtutea demnităţii pe care i - a dăruit - o Dumnezeu, fiecare om trebuie condus de Dumnezeu Însuşi şi numai de El, şi nicidecum de către vreo inteligenţă umană.
42:10 Dumnezeu doreşte să - i aducă pe oameni într - o relaţie directă cu Sine. El respectă principiul responsabilităţii individuale în toate tratativele Sale cu fiinţele omeneşti. Dumnezeu caută să încurajeze o conştienţă a dependenţei individuale şi să inspire nevoia unei călăuziri individuale. El doreşte să aducă omenescul în legătură cu divinul, pentru ca oamenii să poată fi transformaţi în asemănarea cu chipul divin. Satana lucrează împotriva acestui plan. El caută să încurajeze dependenţa de oameni. Când mintea este îndepărtată de Dumnezeu, ispititorul o poate aduce sub conducerea lui. El poate controla omenescul. - MH 241 - 243 (1905)
42:11 Vindecare temporară cu preţul unei deteriorări definitive a minţii. - Nici unei persoane nu trebuie să i se îngăduie să preia controlul minţii alteia, crezând că prin aceasta îi va aduce un mare bine. Tratamentul bazat pe influenţarea minţii constituie una dintre cele mai periculoase strategii de înşelare la care poate fi supus cineva. Este posibil să se observe o vindecare temporară a trupului, dar mintea celui condus în felul acesta nu va mai fi niciodată la fel de puternică şi demnă de încredere. S - ar putea să fim la fel de slabi ca şi femeia care a atins poala hainei lui Hristos, dar, dacă folosim ocazia pe care Dumnezeu ne - a acordat - o, să venim la El în credinţă, El ne va răspunde la fel de repede precum a răspuns atingerii credinţei acelei femei.
42:12 Faptul ca o fiinţă umană să - şi cedeze mintea controlului unei alte fiinţe umane nu este în planul lui Dumnezeu. Hristos cel înviat, care stă pe tron la dreapta Tatălui, este Vindecătorul puternic. Căutaţi - L pe El pentru puterea vindecătoare. Prin El şi numai prin El păcătoşii pot veni la Dumnezeu aşa cum sunt, dar niciodată prin intermediul vreunei alte minţi omeneşti. Omul nu trebuie să se interpună niciodată între trimişii cerului şi cei suferinzi. - MS 105, 1901. (MM 115, 116)
42:13 Căutaţi mai degrabă ajutorul divin decât pe cel omenesc. - În loc să se preocupe de metodele de conducere a minţii umane de către om, există o lucrare mai bună în care ne putem angaja. Medicii trebuie să - i educe pe oameni să caute mai degrabă ajutorul divin decât ajutorul omenesc. În loc de a - i învăţa pe bolnavi să depindă de fiinţe umane pentru vindecarea sufletului şi a trupului, medicul trebuie să - i îndrume spre Acela care - i poate salva pe deplin pe toţi cei ce vin la El. Cel care a creat mintea umană îi cunoaşte nevoile. Numai Dumnezeu este Cel care poate vindeca. Cei cu mintea şi trupul bolnave trebuie să privească spre Hristos ca Vindecător. El spunea: "Pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi".
42:14 Aceasta este viaţa pe care trebuie să o prezentăm celor bolnavi, spunându - le că, dacă ei cred în Domnul Hristos ca Vindecător, cooperând cu El, respectând legile sănătăţii şi străduindu - se să ajungă la desăvârşita sfinţire în temere de El, Domnul le va împărtăşi viaţa Lui. Când le prezentăm bolnavilor pe Hristos în acest
42:15 mod, noi răspândim o putere a cărei origine este demnă de toată aprecierea, deoarece vine de sus. Aceasta este adevărata ştiinţă a vindecării trupului şi sufletului. - MH 243, 244 (1905)
42:16 Putere şi statornicie sau o minte subjugată. - Educarea unei minţi omeneşti ajunse la o vârstă a maturităţii trebuie să fie diferită de disciplinarea unui animal. Animalul nu învaţă altceva decât să se supună stăpânului. Pentru animal, stăpânul înseamnă raţiune, voinţă şi judecată. Această metodă, folosită uneori în educarea copiilor, îi face să ajungă puţin mai mult decât nişte roboţi. Mintea, voinţa şi conştiinţa sunt supuse conducerii unei alte persoane.
42:17 Nu este planul lui Dumnezeu ca o minte să fie dominată de o altă minte. Cei care slăbesc sau distrug personalitatea cuiva îşi asumă o sarcină care nu poate duce decât la rău. Atâta timp cât se află sub supraveghere, copiii pot părea asemenea unor soldaţi bine disciplinaţi, dar, când controlul încetează, caracterul lor se va dovedi lipsit de putere şi de statornicie. Deoarece nu au învăţat niciodată să se conducă singuri, aceşti tineri nu recunosc nici o restricţie, cu excepţia regulamentelor părinţilor sau profesorilor. O dată ce regulamentele dispar, ei nu ştiu cum să - şi folosească libertatea şi adesea se dedică unei vieţi neînfrânate, care se dovedeşte, în cele din urmă, o ruină. - Ed 288 (1903)
42:18 Conştiinţa şi individualitatea nu trebuie limitate în mod abuziv. - În domeniul conştiinţei, sufletul trebuie lăsat pe deplin liber. Nimeni nu trebuie să conducă mintea unei alte persoane, să judece pe altcineva sau să - i prescrie îndatoririle. Dumnezeu oferă fiecărui suflet libertatea de a gândi şi de a - şi urma propriile convingeri. "Fiecare dintre noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu" (Romani 14,12). Nimeni nu are dreptul de a anihila individualitatea cuiva, înlocuind - o cu propria sa individualitate. În toate domeniile în care sunt implicate principii, "fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui" (versetul 5). În Împărăţia lui Hristos nu există loc pentru opresiune despotică sau pentru comportament impulsiv. Îngerii cerului nu vin pe pământ pentru a conduce şi pentru a
42:19 cere supunere, ci, în calitate de mesageri ai harului, ei au rolul de a coopera cu oamenii în restabilirea demnităţii umane. - DA 550, 551 (1898)
42:20 Mintea omenească nu trebuie limitată în mod abuziv sau subjugată şi condusă de alţi oameni. - MS 43, 1895
42:21 Individualitatea trebuie să fie afirmată. - Dumnezeu permite fiecărei persoane să - şi exercite individualitatea proprie. Nici o minte umană nu trebuie să se confunde cu o alta... A imita exemplul vreunui om - chiar dacă cineva ar putea să ne pară că este aproape perfect în caracter - înseamnă să ne punem încrederea într - o fiinţă umană imperfectă, care nu este capabilă să ofere nici măcar o fărâmă de perfecţiune unei alte fiinţe umane. - Lt 20, 1902. (HC 108)
42:22 Unitate fără anularea identităţii. - Acum trebuie să ne unim... Dar să ne amintim că unitatea creştină nu înseamnă anularea identităţii unei persoane şi înlocuirea ei cu identitatea altei persoane şi nici nu înseamnă că mintea cuiva trebuie controlată şi condusă de mintea altcuiva. Dumnezeu nu i - a oferit nici unui om puterea pe care, prin declaraţiile şi faptele lor, unii pretind că o deţin. Dumnezeu cere ca fiecare om să rămână liber şi să urmeze îndrumările Cuvântului. - 8T 212 (1904)
42:23 Supunerea faţă de Dumnezeu sau supunerea faţă de oameni [Vezi capitolul 29, "Dependenţa şi independenţa".] - Voi Îi aparţineţi în întregime lui Dumnezeu, trup, suflet şi spirit. Mintea voastră Îi aparţine lui Dumnezeu şi talentele voastre, de asemenea, Îi aparţin Lui. Nimeni nu are dreptul să conducă mintea altcuiva şi să - l judece, prescriindu - i îndatoririle. Există anumite drepturi care aparţin fiecărei persoane în realizarea lucrării lui Dumnezeu. Libertatea de a ne lua aceste drepturi nu este cu nimic mai mare decât libertatea de a ne lua viaţa însăşi. Nimănui nu i se permite să ne ia aceste drepturi, mai mult decât i s - ar permite să ne ia viaţa însăşi. Dumnezeu ne - a dăruit libertatea de a gândi şi este privilegiul nostru să respectăm îndemnurile propriei noastre conştiinţe cu privire la datorie. Noi nu suntem decât nişte fiinţe umane, şi o
42:24 fiinţă umană nu are vreun drept sau vreo jurisdicţie asupra conştiinţei unei alte fiinţe umane... Fiecare dintre noi are o individualitate şi o identitate care nu pot fi încredinţate conducerii nici unei alte fiinţe umane. Fiecare dintre noi este un unicat al creaţiei lui Dumnezeu. - Lt 92, 1895
42:25 Pastorii să - i îndrume pe enoriaşi la Dumnezeu. - Conştiinţa omului nu trebuie să fie condusă de nimeni altcineva în afară de Dumnezeu. Adevărul trebuie predicat oriunde există dispoziţia de a fi ascultat. Tuturor celor ce nu cunosc adevărul trebuie să li se explice Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta este lucrarea slujitorilor lui Dumnezeu. Pastorii nu trebuie să - i înveţe pe oameni să privească spre ei şi nici nu trebuie să încerce să controleze conştiinţele altora. "Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s - o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s - o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale" (Iacov 1,5 - 8). - Lt 26, 1907
42:26 Absurditatea încrederii în puterea omenească. - Noi suntem înclinaţi să aşteptăm simpatie şi încurajare din partea oamenilor, în loc să aşteptăm să le primim din partea Domnului Isus. Adesea, în mila şi credincioşia Sa, Dumnezeu îngăduie să fim trădaţi chiar de aceia în care ne - am pus încrederea, ca să putem înţelege absurditatea încrederii în oameni şi în puterea omenească. Să ne încredem în Dumnezeu pe deplin, cu umilinţă şi fără egoism. - MH 486 (1905)
42:27 Satana stăpâneşte mintea care exercită controlul asupra altei minţi. - A susţine ştiinţa tratării bolilor prin intermediul influenţării mintale înseamnă a deschide o uşă prin care Satana va intra în minte şi în inimă şi va pune stăpânire pe ele. Satana stăpâneşte atât mintea celui care se lasă controlat, cât şi mintea care exercită controlul. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să înţelegem adevărata ştiinţă a zidirii pe Hristos, Mântuitorul şi Răscumpărătorul nostru. - Lt 130, 1901. (HC 109)
42:28 Satana nu poate influenţa o minte care refuză să i se supună. - Cele mai importante drepturi pe care le avem se află în răspunderea fiecăruia în mod personal. Nimeni nu le poate afecta fără să aibă consimţământul nostru. Nici chiar toate legiunile satanice nu vă pot face vreun rău, dacă nu vă deschideţi sufletele în faţa amăgirilor şi în faţa săgeţilor lui Satana. Ruina voastră nu poate avea niciodată loc înainte ca voinţa voastră să consimtă lucrul acesta. Dacă nu există nici o întinare în mintea voastră, oricât de imorale ar fi circumstanţele în care vă aflaţi, nu puteţi fi degradaţi sau pătaţi. - Lt 14, 1885. (HC 94)
42:29 Satana nu poate influenţa mintea sau intelectul dacă acestea nu îi sunt puse la dispoziţie. - MS 17, 1893. (6BC 1105)
42:30 Nu credinţa lui Isus. - Acceptarea adevărului care vine din cer conduce mintea la supunere faţă de Domnul Hristos. Apoi, sănătatea sufletului, care vine din primirea şi trăirea principiilor curate, se dezvăluie în cuvintele şi faptele neprihănirii. Credinţa care ne îndrumă spre aceasta nu este acea credinţă care susţine că mintea trebuie să fie controlată de către o altă minte, până când o persoană ajunge să acţioneze comandată de voinţa alteia, şi nu de credinţa în Isus Hristos. Credinţa unor asemenea oameni este o credinţă în lucrarea lui Satana. El prezintă erori imense şi înşeală pe mulţi prin minunile pe care le face. Această lucrare va înainta tot mai mult. O biserică sănătoasă este alcătuită din membri sănătoşi, bărbaţi şi femei care au o experienţă personală a adevăratei evlavii. - Lt 130, 1901