40:1 Cap. 76 - Decizia şi voinţa
40:2 Puterea ce guvernează natura umană. - Voinţa constituie o putere ce guvernează natura umană, aducând toate celelalte însuşiri ale fiinţei în stăpânirea ei. Voinţa nu înseamnă dorinţa, preferinţele sau înclinaţia personală, ci puterea hotărâtoare care lucrează în copiii oamenilor ascultarea sau neascultarea de Dumnezeu. - 5T 513 (1889)
40:3 Totul depinde de acţiunea corectă a voinţei. - Cel ispitit trebuie să înţeleagă adevărata putere a voinţei. Ea este puterea ce guvernează natura umană - puterea de a decide sau puterea de a alege. Totul depinde de acţiunea corectă a voinţei. Dorinţa de a fi bun şi curat din punct de vedere moral este corectă, atâta timp cât este dusă la îndeplinire; dar, dacă ne limităm la aceasta, nu valorează nimic. Mulţi se vor prăbuşi în ruină, sperând şi dorind să biruie predispoziţiile rele. Ei nu se supun voinţei lui Dumnezeu. Ei nu aleg să - I slujească. - MH 176 (1905)
40:4 Izvorul tuturor acţiunilor. - Voinţa este izvorul tuturor acţiunilor voastre. O dată cu căderea în păcat, această voinţă, care constituie un factor atât de important în formarea caracterului unui om, a fost cedată controlului lui Satana; şi de atunci, Satana lucrează în fiinţa umană, pentru a - l determina să dorească şi să împlinească plăcerile lui, spre ruina şi nenorocirea omului.
40:5 Dar sacrificiul infinit al lui Dumnezeu, prin dăruirea lui Isus,
40:6 prea iubitul Lui Fiu, Îi dă dreptul să declare, fără a încălca vreunul dintre principiile fundamentale ale guvernării Sale: "Supuneţi - vă pe voi înşivă sub conducerea Mea; daţi - Mi Mie voinţa voastră; smulgeţi - o de sub controlul lui Satana, iar Eu o voi lua în stăpânire; ca să pot lucra în voi atât voinţa, cât şi înfăptuirea". Când Dumnezeu aşează în voi gândul lui Hristos, voinţa voastră devine voinţa Lui şi caracterul vostru este transformat în asemănare cu caracterul lui Hristos. - 5T 515 (1889)
40:7 Voinţa omului este agresivă. - Voinţa omului este agresivă şi luptă fără încetare să forţeze toate lucrurile pentru a - şi atinge scopurile. Dacă voinţa este aşezată de partea lui Dumnezeu şi acţionează corect, în viaţă vor apărea roadele Duhului; iar Dumnezeu a pregătit pace, cinste şi slavă pentru toţi cei care înfăptuiesc binele. - RH, 25 august 1896. (HC 153)
40:8 Imposibilitatea este cauzată de propria noastră voinţă. - Întreaga noastră viaţă Îi aparţine lui Dumnezeu şi trebuie dedicată slavei Sale. Harul Său va sfinţi şi va dezvolta fiecare însuşire a fiinţei. Nimeni să nu spună: "Eu nu îmi pot corecta defectele caracterului"; deoarece, dacă ajungeţi la o asemenea concluzie, veţi eşua în mod sigur în obţinerea vieţii veşnice. Imposibilitatea este datorată propriei voastre voinţe. Dacă nu vreţi, atunci nici nu puteţi învinge. Adevărata dificultate izvorăşte din degradarea inimilor nesfinţite şi din lipsa dispoziţiei de a vă supune conducerii lui Dumnezeu. - YI, 28 ianuarie 1897
40:9 Un calmant foarte eficient în liniştirea nervilor. - Prin exercitarea voinţei, mintea şi nervii se întăresc şi dobândesc un tonus plăcut. În multe cazuri, puterea voinţei se va dovedi un calmant foarte eficient în liniştirea nervilor. - 1T 387 (1863)
40:10 Satana se foloseşte de voinţa umană. - Dacă lui Satana i se permite să modeleze voinţa umană, el o va folosi pentru a - şi atinge scopurile... Satana stârneşte înclinaţiile rele, trezind pasiuni şi ambiţii nesfinte. El spune: "Toate aceste bogăţii, onoruri şi plăceri păcătoase ţi le voi da ţie"; dar
40:11 condiţia lui este să renunţi la integritatea morală şi să - ţi pătezi conştiinţa. Astfel, el degradează însuşirile omului şi le aduce în robia păcatului. - RH, 25 august 1986. (HC 153)
40:12 Ispita solicită la maximum puterea voinţei. - Este privilegiul nostru, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, să fim fermi şi perseverenţi în mărturisirea credinţei, fără nici o şovăială. Uneori, puterea iscusită a ispitei pare să solicite până la extrem puterea voinţei noastre, şi a exercita credinţa în acea situaţie pare a fi total în contradicţie cu orice argument al raţiunii şi sentimentelor; dar voinţa noastră trebuie să rămână de partea lui Dumnezeu. Trebuie să credem că, în Isus, se află puterea şi reuşita veşnică... Ceas de ceas, trebuie să rezistăm pe poziţii, triumfători în Dumnezeu, puternici în puterea Lui. - Lt 42, 1890. (HC 124)
40:13 Educaţia copiilor nu se aseamănă cu dresura animalelor. - Educaţia copiilor în cămin sau la şcoală nu ar trebui să fie asemenea dresurii animalelor, deoarece copiii au o voinţă raţională, care trebuie învăţată să preia controlul tuturor puterilor lor. În cazul animalelor, se impune dresura, deoarece acestea nu au raţiune şi intelect. Dar mintea umană trebuie învăţată să - şi exercite stăpânirea de sine. Spre deosebire de animale, care au nevoie de un stăpân care să le conducă şi să le dreseze pentru a - i fi supuse, omul trebuie să înveţe să - şi exercite puterea conducătoare a minţii. Pentru animale, stăpânul înseamnă minte, judecată şi voinţă. - 3T 132 (1872)
40:14 Voinţa trebuie îndrumată, nu înfrântă. - Un copil poate fi educat într - o asemenea manieră, încât să nu - şi exercite niciodată propria voinţă, asemenea animalelor. Întreaga lui personalitate poate fi absorbită de personalitatea celui care îi coordonează educaţia; toate intenţiile şi scopurile voinţei lui sunt supuse voinţei profesorului. Copiii educaţi în felul acesta vor fi întotdeauna deficitari în exercitarea puterii morale şi a responsabilităţii personale. Ei nu au fost învăţaţi să acţioneze în mod raţional şi principial; dorinţele lor au fost controlate de către alţii, iar mintea lor nu a fost solicitată şi implicată, astfel încât să se dezvolte şi să se întărească prin exerciţiu.
40:15 Aceşti copii nu au fost îndrumaţi şi disciplinaţi în conformitate cu propriile lor particularităţi şi aptitudini mintale, pentru a - şi folosi şi dezvolta calităţile predominante atunci când va fi necesar.
40:16 Profesorii nu trebuie să se oprească doar la evidenţierea şi dezvoltarea calităţilor copiilor, ci să acorde atenţie şi trăsăturilor mai puţin dezvoltate, astfel ca toate însuşirile lor să fie exercitate în mod armonios şi să crească pas cu pas, pentru ca mintea să poată atinge un potenţial maxim şi echilibrat. - 3T 132 (1872)
40:17 Nu prejudiciaţi nici una dintre puterile voinţei. - Lucrarea de "înfrângere a voinţei" este opusă principiilor Domnului Hristos. Voinţa copilului trebuie îndrumată şi educată. Nu prejudiciaţi nici una dintre puterile voinţei, deoarece fiinţa umană are nevoie de ele în întregime; dar oferiţi - le o îndrumare corespunzătoare. Trataţi - le cu duioşie şi înţelepciune, ca pe o comoară sacră. Nu sfărâmaţi voinţa, ci, prin învăţare şi printr - un exemplu veritabil, supuneţi - o unui proces de formare şi modelare, până când copilul va ajunge suficient de matur pentru a - şi asuma responsabilităţi. - CT 116 (1913)
40:18 Profesorul să nu fie un dictator. - Cei egoişti, iritabili, dictatoriali şi aspri, care nu acordă nici o atenţie simţămintelor altora, nu ar trebui să fie niciodată angajaţi ca profesori. Influenţa lor asupra elevilor va fi distrugătoare, modelându - le personalitatea după propriul lor caracter şi perpetuând în felul acesta răul. Dacă unii băieţi vor fi neascultători, persoanele autoritare vor încerca să le strivească voinţa; dar Domnul Hristos nu a autorizat o asemenea manieră de tratare a greşelilor. Cu înţelepciune cerească, cu umilinţă şi blândeţe, profesorii pot reuşi să îndrume voinţa elevilor şi îi pot conduce pe calea ascultării; dar nimeni să nu - şi imagineze că elevii pot fi atraşi prin ameninţări. Noi trebuie să lucrăm aşa cum a lucrat Domnul Hristos. - TSS 80, 81 (1900). (CSW 174, 175)
40:19 O voinţă împărţită este o cursă. - Fiecare tânăr trebuie să - şi cultive capacitatea de a lua decizii. Starea de indecizie este periculoasă şi va duce la ruina multor tineri. Dacă nu veţi fi hotărâţi, temeliile caracterelor voastre vor rămâne zidite pe nisip. Există unii care au nefericirea de a se afla
40:20 întotdeauna de o parte greşită, în timp ce Domnul doreşte ca ei să fie oameni loiali, care să poată distinge binele de rău. - MS 121, 1898
40:21 Două elemente de caracter. - Tăria caracterului constă în două elemente - puterea voinţei şi puterea stăpânirii de sine. Mulţi tineri confundă pornirile puternice ale pasiunii cu tăria de caracter, dar, în realitate, cel stăpânit de propriile pasiuni este un om slab. Măreţia veritabilă şi nobleţea unui om se măsoară prin forţa sentimentelor stăpânite, nu prin forţa sentimentelor care îl stăpânesc. Omul cel mai puternic este cel care îşi iartă vrăjmaşii, stăpânindu - şi pasiunea, oricât de sensibil ar fi la abuzurile suferite. Asemenea oameni sunt nişte adevăraţi eroi. - 4T 656 (1881)
40:22 Voinţa unită cu puterea divină. - Dacă vă angajaţi în lucrare cu seriozitate şi perseverenţă, unind puterea voinţei cu puterea divină, puteţi deveni oameni importanţi şi influenţi. Exercitaţi capacităţile minţii şi nu neglijaţi, în nici un caz, puterile fizice. Nu îngăduiţi ca indolenţa intelectuală să vă închidă calea spre dobândirea unei cunoaşteri mai depline. Învăţaţi să meditaţi şi să studiaţi, astfel încât gândirea voastră să se lărgească, să se dezvolte şi să devină puternică. Să nu credeţi niciodată că aţi învăţat suficient şi că vă puteţi slăbi eforturile în viitor. Măsura valorii unui om este gradul de cultivare a minţii. Educaţia voastră trebuie să continue pe parcursul întregii vieţii; trebuie să învăţaţi zi de zi şi să puneţi în practică ceea ce aţi acumulat. - 4T 561 (1881)
40:23 O corectă exercitare a voinţei va învinge boala. - Mi s - a descoperit că mulţi care par neputincioşi şi se plâng fără încetare nu se află într - o stare atât de rea pe cât îşi imaginează. Unii dintre aceştia au o voinţă puternică; dacă aceasta va fi exercitată într - o direcţie corectă, ar putea fi un instrument eficient în controlarea imaginaţiei şi ar putea învinge în felul acesta boala. Dar, prea adesea, se întâmplă ca voinţa să fie exercitată într - o direcţie greşită şi să refuze cu încăpăţânare să se supună
40:24 raţiunii. Această voinţă a decis deja întreaga situaţie; ei sunt neputincioşi şi îşi îndreaptă atenţia doar spre neputinţele de care vor suferi, fără să ţină cont de părerile nimănui. - 2T 524 (1870)
40:25 Un factor în tratarea bolii. - Puterea voinţei nu este apreciată aşa cum ar trebui. Menţineţi - vă voinţa activă şi orientată într - o direcţie corectă, şi ea va conferi energie întregii fiinţe şi va fi un ajutor minunat în păstrarea sănătăţii. Voinţa constituie o putere în tratarea bolii...
40:26 Prin exercitarea voinţei în direcţia unei relaţii corecte cu viaţa, pacienţii pot face mult pentru a coopera cu eforturile medicului de a - i vindeca. Există mii de oameni care, dacă ar voi, şi - ar putea redobândi sănătatea. Domnul nu doreşte ca ei să fie bolnavi. El doreşte ca mintea lor să fie sănătoasă.
40:27 Adesea, bolnavii pot învinge boala pur şi simplu prin refuzul de a ceda senzaţiilor de slăbiciune şi tendinţei de a rămâne într - o stare de inactivitate. Ei trebuie să se ridice deasupra durerilor şi migrenelor şi să se angajeze într - o activitate folositoare, potrivită puterilor lor. De multe ori, printr - o asemenea activitate şi prin mişcare în aer liber şi soare, un bolnav extrem de epuizat îşi poate redobândi puterea şi sănătatea. - MH 246 (1905)
40:28 Făgăduinţa unei sănătăţi mai bune. - Obiceiurile şi practicile rele aduc asupra oamenilor boli de tot felul. Fiecare om trebuie să beneficieze de o educaţie care să - l ajute să înţeleagă şi să fie profund convins că abuzul şi degradarea puterilor dăruite de Dumnezeu constituie un păcat. Dacă gândirea inteligentă şi voinţa sunt aşezate de partea Domnului, va avea loc o îmbunătăţire minunată a sănătăţii trupului.
40:29 Dar aceasta nu se poate realiza niciodată doar prin puterea umană. Alături de eforturile stăruitoare, depuse prin harul lui Hristos, pentru renunţarea la practicile sau la tovărăşiile rele şi pentru respectarea principiilor cumpătării în toate privinţele, trebuie să existe o căutare continuă a pocăinţei pentru trecut şi a iertării, care poate fi găsită la Dumnezeu, prin jertfa ispăşitoare
40:30 a Domnului Hristos. Aceste lucruri trebuie să fie trăite în experienţa de zi cu zi; să existe o veghere strictă şi o rugăciune perseverentă, ca Domnul Hristos să aducă fiecare gând în supunere faţă de El. Puterea Lui înnoitoare trebuie dăruită sufletului, pentru ca, în calitate de fiinţe responsabile, să putem înfăţişa înaintea lui Dumnezeu trupurile noastre ca pe nişte jertfe vii, sfinte şi plăcute Lui, iar aceasta este din partea noastră o slujbă duhovnicească. - Medical Missionary, noiembrie - decembrie 1892. (CH 504, 505)
40:31 Narcoticele şi voinţa. - Există unii care folosesc narcotice şi, prin încurajare, obiceiurile rele obţin o putere dominatoare asupra voinţei, a gândirii şi a întregii fiinţe omeneşti. - Lt 14, 1885
40:32 Învăţaţi pe alţii despre puterea voinţei. - Puterea voinţei şi autocontrolul, exercitate în vederea păstrării şi a recuperării sănătăţii; efectul depresiv şi distrugător al mâniei, al nemulţumirii, al egoismului şi imoralităţii; minunata putere de viaţă ce poate fi găsită în voioşie, altruism şi gratitudine; toate aceste subiecte trebuie prezentate şi învăţate. - Ed 197 (1903)
40:33 Duhul Sfânt nu ia locul voinţei. - Duhul lui Dumnezeu nu Îşi propune să realizeze partea noastră nici în domeniul voinţei, nici în cel al înfăptuirii. Aceasta este lucrarea omului în cooperare cu agenţii divini. Îndată ce ne orientăm voinţa în armonie cu voinţa lui Dumnezeu, harul lui Hristos vine în întâmpinarea noastră, pentru a coopera cu agentul uman; dar aceasta nu va fi o substituire a lucrării noastre şi nu va acţiona independent de acţiunile noastre hotărâte şi decisive. Prin urmare, nu abundenţa luminii şi dovezile adăugate una după alta sunt cele care vor converti sufletul; ci convertirea se va produce numai când omul acceptă lumina, prin angajarea puterilor voinţei, prin înţelegerea şi conştientizarea lucrurilor despre care ştie că reprezintă adevărul şi neprihănirea şi prin cooperarea, în acest fel, cu lucrarea cerească rânduită de Dumnezeu pentru mântuirea sufletului. - Lt 135, 1898
40:34 Siguranţă doar prin unirea cu divinul. - Voinţa umană este în siguranţă numai atunci când este unită cu voinţa lui Dumnezeu. - Lt 22, 1896. (HC 104)
40:35 Voinţa umană se va uni cu voinţa divină. - În acest conflict dintre neprihănire şi nelegiuire, noi putem fi învingători numai prin ajutorul divin. Voinţa noastră limitată trebuie adusă în supunere faţă de voinţa Celui Infinit; voinţa umană trebuie unită cu divinul. Această unire va aduce Duhul Sfânt în ajutorul nostru şi fiecare cucerire va fi un pas înainte în recuperarea a ceea ce Dumnezeu a plătit deja şi în restaurarea chipului Lui în suflet. - RH, 25 august 1896. (HC 153)
40:36 Convertirea nu creează noi însuşiri şi capacităţi. - Duhul lui Dumnezeu nu creează în omul convertit capacităţi şi însuşiri noi, dar realizează o schimbare decisivă în modul de folosire a acestora. Când mintea, inima şi sufletul sunt schimbate, omul nu primeşte o altă conştiinţă, ci voinţa lui se supune unei conştiinţe înnoite, a cărei sensibilitate latentă este trezită la viaţă prin lucrarea Duhului Sfânt. - Lt 44, 1899. (HC 104)
40:37 Satana conduce voinţa care nu se află sub controlul lui Dumnezeu. - Domnul Hristos a declarat: "M - am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M - a trimis" (Ioan 6,38). Voinţa Sa era angajată în lucrarea de salvare a sufletelor oamenilor. Voinţa Sa omenească era susţinută de divin. Ar fi bine ca ucenicii Săi să se întrebe: "Ce fel de voinţă cultiv eu? M - am dedicat eu satisfacerii propriilor mele dorinţe, adâncindu - mă în egoism şi îndărătnicie?" Dacă procedăm astfel, suntem într - un mare pericol, deoarece Satana conduce întotdeauna voinţa care nu se află sub controlul Duhului lui Dumnezeu. Dacă aducem voinţa noastră în armonie cu voinţa lui Dumnezeu, în vieţile noastre se va evidenţia o ascultare sfântă, asemenea celei exemplificate în viaţa Domnului Hristos. - MS 48, 1899. (HC 107)
40:38 O voinţă condusă de o conştiinţă curată. - Pacea lăuntrică şi o conştiinţă liberă de ofensa împotriva lui Dumnezeu vor deştepta şi înviora intelectul asemenea stropilor de rouă ce apar pe plantele firave. Ca urmare, voinţa va fi corect îndreptată şi controlată, va fi mai hotărâtă şi, în acelaşi timp, liberă de perversitate. - 2T 327 (1869)
40:39 Voinţa decide viaţa sau moartea. - Numai veşnicia va dezvălui destinul glorios pe care îl poate urma un om renăscut după chipul lui Dumnezeu. Pentru a atinge acest înalt ideal, trebuie sacrificat tot ceea ce provoacă alunecarea sufletului. Instrumentul prin care păcatul îşi menţine puterea asupra noastră este voinţa. Supunerea voinţei este reprezentată prin scoaterea unui ochi sau prin tăierea unui braţ. Adesea, avem impresia că a ne supune voinţa faţă de Dumnezeu înseamnă a înainta în viaţă mutilaţi şi paralizaţi...
40:40 Dumnezeu este izvorul vieţii, iar noi putem avea viaţă numai în măsura în care trăim în comuniune cu El... Dacă vă agăţaţi de eul personal, refuzând să cedaţi în faţa voinţei lui Dumnezeu, voi alegeţi moartea...
40:41 Pentru a vă dărui pe voi înşivă lui Dumnezeu, este nevoie de sacrificiu; dar este un sacrificiu al celor josnice pentru cele înalte, al celor pământeşti pentru cele spirituale, al celor trecătoare pentru cele veşnice. Dumnezeu nu plănuieşte ca voinţa noastră să fie nimicită, pentru că numai prin exercitarea ei putem îndeplini ceea ce El doreşte să facem. Voinţa noastră trebuie să - I fie oferită Aceluia care poate să ne - o dăruiască înapoi, curată, înnobilată şi unită cu divinul într - o relaţie de împreună simţire, pentru ca El să poată revărsa prin noi torentele iubirii şi puterii Sale. - MB 61, 62 (1896)
40:42 A înţelege adevărata forţă a voinţei (sfat adresat unui tânăr inconsecvent). - Până când nu vei înţelege adevărata putere a voinţei, vei fi într - un pericol neîncetat. Ai putea crede sau făgădui toate lucrurile, dar făgăduinţele sau credinţa ta nu au nici o valoare, dacă nu îţi aşezi voinţa de partea credinţei şi a acţiunii. Dacă lupţi lupta cea bună a credinţei, cu toată puterea voinţei tale, vei învinge. Simţămintele tale, impresiile şi emoţiile tale nu trebuie crezute, deoarece nu sunt demne de încredere. - 5T 513 (1889)
40:43 Puteţi controla voinţa. - Nu trebuie să disperaţi... Partea voastră este să vă supuneţi voinţa faţă de voinţa Domnului Isus Hristos, şi îndată ce veţi face aceasta, Dumnezeu vă va lua în stăpânire şi va lucra în voi atât voinţa, cât şi înfăptuirea, după buna Sa plăcere. Întreaga voastră fiinţă poate fi adusă sub conducerea Duhului lui Hristos şi până şi gândurile voastre Îi vor fi supuse.
40:44 Voi nu puteţi să vă controlaţi emoţiile şi impulsurile aşa cum aţi dori, dar puteţi să vă controlaţi voinţa. Şi puteţi realiza o schimbare totală a vieţii voastre. Supunându - vă voinţa faţă de voinţa lui Hristos, viaţa voastră va fi ascunsă cu Hristos în Dumnezeu şi va fi aliată puterii care este mai presus de toate căpeteniile şi de toate stăpânirile. Veţi primi de la Dumnezeu o putere care vă va menţine strâns uniţi cu puterea Lui; o nouă lumină. Şi veţi putea primi chiar lumina unei credinţe autentice. Dar voinţa voastră trebuie să coopereze cu voinţa lui Dumnezeu. - 5T 513, 514 (1889)
40:45 Legătura dintre voinţa umană şi puterea divină. - Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Aceasta este rânduiala înţeleaptă a Domnului. Cooperarea dintre voinţa umană şi lucrarea perseverentă a puterii divine stabileşte o relaţie care îi uneşte pe oameni unii cu alţii şi pe toţi cu Dumnezeu. Apostolul spune: "Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu: voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu" (2 Corinteni 3,9). Omul trebuie să lucreze, folosindu - şi abilităţile pe care i le - a dăruit Dumnezeu. "Duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur", spune El. "Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea" (Filipeni 2,12.13). - MS 113, 1898
40:46 Când voinţa este aşezată de partea Domnului, Duhul Sfânt ia această voinţă şi o face una cu voinţa divină. - Lt 44, 1899.
40:47 Secţiunea a XV - a
40:48 Sisteme false de terapie