38:1 Cap. 74 - Îndoielile
38:2 Taine pe care nu le putem pătrunde. - Cuvântul lui Dumnezeu, asemenea Autorului lui Divin, conţine taine care nu vor putea fi niciodată înţelese pe deplin de nişte fiinţe limitate. Pătrunderea păcatului în lume, întruparea Domnului Hristos, naşterea din nou, învierea şi multe alte subiecte aflate în Biblie constituie taine mult prea adânci pentru a fi explicate de mintea omenească sau măcar pentru a fi pe deplin înţelese. Dar noi nu avem nici un motiv să punem la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că nu putem înţelege tainele providenţei Sale.
38:3 În lumea naturii, suntem înconjuraţi în mod constant de taine pe care nu le putem pătrunde. Cele mai umile forme de viaţă constituie o problemă pe care nici cei mai înţelepţi filozofi nu o pot dezlega. Oare ar trebui să fim surprinşi de faptul că şi în lumea spirituală există taine pe care nu le putem înţelege? Dificultatea este cauzată în totalitate de slăbiciunea şi îngustimea minţii umane. Dumnezeu ne - a oferit în Scripturi dovezi suficiente cu privire la caracterul lor divin, iar noi nu trebuie să ne îndoim datorită faptului că nu putem înţelege toate tainele providenţei Sale. - SC 106, 107 (1892)
38:4 Posibilitatea îndoielii nu este îndepărtată. - Deşi a oferit dovezi substanţiale în favoarea credinţei, Dumnezeu nu va îndepărta niciodată toate motivele necredinţei. Toţi cei care caută cârlige de care să - şi atârne îndoielile le vor găsi. Iar cei care refuză să accepte şi să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, până când orice obiecţie va fi îndepărtată şi până când nu va mai exista nici o ocazie de îndoială, nu vor veni niciodată la lumină.
38:5 Neîncrederea în Dumnezeu este o roadă firească a inimii nerenăscute, care se află în vrăjmăşie cu El. Dar credinţa este inspirată de Duhul Sfânt şi va aduce rod numai dacă va fi cultivată. Nici un om nu poate ajunge puternic fără un efort hotărât. Dacă este încurajată, necredinţa se întăreşte; dar dacă, în loc de a stărui asupra dovezilor pe care Dumnezeu le - a oferit pentru a susţine credinţa lor, oamenii îşi permit să se preocupe de obiecţii mărunte şi întrebări fără rost, vor descoperi că îndoielile lor devin tot mai profunde. - GC 527 (1911)
38:6 Impactul argumentelor convingătoare. - Cei care doresc să se îndoiască vor găsi suficiente motive. Dumnezeu nu Şi - a propus să îndepărteze toate ocaziile favorabile necredinţei. El oferă dovezi care trebuie cercetate cu atenţie, cu o inimă umilită şi cu dispoziţia de a se lăsa învăţaţi şi toţi trebuie să ia decizii întemeiate pe argumente convingătoare. Pentru mintea sinceră, care doreşte să creadă, există suficiente dovezi oferite de Dumnezeu; dar cel care întoarce spatele argumentelor convingătoare, din cauza câtorva lucruri mărunte, pe care nu le poate pricepe cu mintea lui limitată, va fi lăsat să rămână în atmosfera rece şi îngheţată a necredinţei şi îndoielilor, iar credinţa lui va fi un eşec. - 5T 675, 676 (1889)
38:7 Nu vă încredeţi în simţăminte (sfat adresat unei persoane cuprinse de îndoială). - Marele plan al harului, alcătuit încă de la începutul existenţei, prevede ca fiecare suflet împovărat să se încreadă în iubirea lui Dumnezeu. Singura cale de a fi în siguranţă acum, când mintea ta este torturată de îndoială, este să nu te încrezi în simţămintele tale, ci să - ţi pui încrederea în Dumnezeul cel viu. Tot ce îţi cere Dumnezeu este să - ţi pui încrederea în El, acceptându - L ca pe un Mântuitor credincios, care te iubeşte şi îţi iartă toate greşelile şi erorile. - Lt 299, 1904
38:8 Nici un gând de îndoială să nu vadă lumina zilei. - Vegheaţi cu aceeaşi credincioşie cu care Avraam a vegheat jertfa, pentru ca vulturii şi păsările de pradă să nu mănânce din darul adus lui Dumnezeu pe altar. Fiecare gând de îndoială trebuie prevenit şi respins, deoarece, dacă va fi exprimat în cuvinte, ne va împiedica să vedem lumina. Cuvintele care exprimă onoarea adusă puterilor întunericului alungă întotdeauna lumina. Viaţa Domnului nostru cel înviat trebuie să se manifeste zilnic în noi. - Lt 7, 1892. (2SM 243)
38:9 Cel ce suferă de îndoială cronică este egocentric. - Este o mare nefericire să suferi de îndoială cronică, păstrându - ţi gândurile îndreptate fără încetare asupra propriului eu. Dacă priveşti spre sine, dacă eul este tema gândirii şi a conversaţiei tale, nu te poţi aştepta să ajungi asemenea chipului lui Hristos. Nu eul este mântuitorul tău. Tu nu deţii însuşiri răscumpărătoare în tine însuţi. "Eul" este un vas prea fragil pentru a purta credinţa ta. Vasul acesta se va scufunda într - un mod tot atât de sigur, pe cât de sigură este încrederea pe care i - ai acordat - o.
38:10 Singura cale de a fi în siguranţă este aceea de a te îmbarca pe corabia vieţii. Isus este Căpitanul ei şi nu a pierdut niciodată un pasager.
38:11 Cum ar putea cel descurajat de îndoială să aştepte ca inima să - i radieze de iubirea lui Hristos? Cum ar putea să se aştepte ca bucuria Lui să rămână în el şi să fie deplină, în timp ce îşi cultivă propriul caracter nedesăvârşit şi meditează la el? - Lt 11, 1897
38:12 Credinţă sau necredinţă. - Noi nu suntem conştienţi cât de mult pierdem prin necredinţă. Fără credinţă, am fi angajaţi într - o bătălie pierdută. Avem un Mântuitor care înţelege fiecare etapă a vieţii noastre. El cunoaşte descurajările noastre şi ştie cu precizie care este ajutorul de care avem nevoie. Domnul doreşte să ne încredem în El cu o credinţă care lucrează prin iubire şi purifică sufletul. - MS 41, 1908
38:13 Credinţa se dezvoltă în mijlocul împotrivirii; virtutea îşi adună puterile prin rezistenţa contra ispitei. - YI, aprilie 1873
38:14 Cultivarea credinţei. - Necredinţa nu beneficiază de nici o încurajare. Domnul Îşi manifestă harul şi puterea
38:15 din nou şi din nou, iar acest fapt ar trebui să ne înveţe că exprimarea, cultivarea şi dovedirea credinţei sunt întotdeauna folositoare, oricare ar fi circumstanţele. Inimile şi mâinile noastre nu trebuie niciodată lăsate să - şi piardă energia din cauza sugestiilor insinuate de nişte minţi suspicioase, cărora le - am permis să semene în inimile noastre seminţele îndoielii şi ale neîncrederii. - Lt 97, 1898. (7BC 928)
38:16 Îndoiala provoacă boli nervoase. - Siguranţa aprobării lui Dumnezeu este aducătoare de sănătate. Ea întăreşte sufletul împotriva îndoielii, confuziei şi îngrijorării exagerate, care subminează atât de adesea energiile vitale şi provoacă cele mai grave şi mai devastatoare boli nervoase. Domnul a făgăduit în mod solemn că ochii Săi vor veghea asupra celor neprihăniţi şi urechile Sale vor asculta rugăciunile lor, în timp ce vor sta împotriva tuturor celor ce fac răul. Dacă alegem o cale care Îl determină pe Dumnezeu să ne stea împotrivă, vom face ca lucrarea noastră să devină foarte grea pe acest pământ. - RH, 16 octombrie 1883. (3BC 1146)
38:17 Nici o suspiciune nu trebuie să preia stăpânirea asupra minţii. - Nici o suspiciune sau neîncredere nu trebuie să preia stăpânirea asupra minţii noastre. Nici o teamă de măreţia lui Dumnezeu nu trebuie să ne tulbure încrederea. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să ne umilim pe noi înşine şi să trăim în smerenie. Domnul Hristos S - a dezbrăcat de haina împărătească şi a lăsat coroana regală pentru a Se alătura neamului omenesc şi pentru a demonstra că fiinţele umane pot ajunge desăvârşite. Îmbrăcat în veşmintele harului, El a trăit în lumea noastră o viaţă desăvârşită, pentru a ne dovedi dragostea Lui. Lucrarea Lui ar trebui să facă imposibilă lipsa credinţei în El. Domnul a coborât din poziţia înaltă pe care o avusese în curţile cerului, pentru a lua asupra Sa natura umană. Viaţa Lui a fost un exemplu cu privire la ceea ce ar putea fi vieţile noastre. Pentru ca nici o teamă de măreţia lui Dumnezeu să nu umbrească încrederea noastră în iubirea lui Dumnezeu, Domnul Hristos a devenit un om al durerii şi suferinţei. O inimă consacrată Lui va deveni asemenea unei harfe sfinte, din care răsună o muzică sacră. - Lt 365, 1904. (2SM 254)
38:18 Nici o scuză pentru a vorbi despre descurajare. - "Tatăl... ne - a izbăvit de sub puterea întunericului" (Coloseni 1,13).
38:19 Dacă acest fapt este adevărat, ce scuză am avea pentru a vorbi despre descurajare, necredinţă şi îndoială - strângând întunericul în jurul nostru ca pe o manta? Să dăm la o parte umbrele întunecate ce ne învăluie, alungând influenţele lui Satana, autorul tuturor îndoielilor şi descurajării. Satana se străduieşte să învăluie cărările paşilor noştri în umbrele sale întunecoase. Dar credinţa noastră trebuie să străpungă norii întunecaţi ai îndoielii şi necredinţei şi să se prindă strâns de braţul lui Hristos, care Se află dincolo de aceştia. - MS 102, 1901
38:20 Cum respingea Ellen White umbrele îndoielii. - Când Satana îşi aruncă umbrele lui întunecoase pe calea paşilor mei, eu nu privesc la acestea şi nu vorbesc despre ele, deoarece aş aduce slavă lui Satana, vorbind despre el, despre puterea lui şi despre perioadele grele prin care trec. Nu, ci eu îmi croiesc drum înainte chiar prin mijlocul întunericului şi, prin credinţă, mă prind cu putere de braţul lui Isus Hristos. Privind la El, "suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă". Vorbiţi despre credinţă. Fiecare cuvânt de îndoială pe care îl exprimăm constituie o sămânţă pe care o semănăm şi care va prinde rădăcini adânci în unele inimi. Noi nu dorim să rostim nici măcar un singur cuvânt de îndoială, deoarece prin aceasta îl slăvim pe Satana pentru puterea lui miraculoasă de a ne păstra în supunere faţă de el. Domnul Hristos m - a cumpărat cu un preţ şi m - a răscumpărat. Satana nu mai are nici o putere asupra mea. - MS 16, 1894
38:21 Idei false cu privire la Dumnezeu. - Satana jubilează când îi poate conduce pe copiii lui Dumnezeu în necredinţă şi descurajare. El se delectează să ne vadă îndoindu - ne de Dumnezeu şi punând sub semnul întrebării dispoziţia şi puterea Lui de a ne mântui. Satana simte plăcere atunci când ne temem că Domnul ar putea să ne facă un rău, în providenţa Sa.
38:22 Lucrarea lui Satana este aceea de a - L prezenta pe Domnul ca fiind lipsit de compasiune şi milă. El răstălmăceşte adevărul despre Dumnezeu şi umple mintea cu idei false cu privire la El; prea adesea, în loc să medităm la adevărul privitor la Tatăl nostru ceresc, noi ne concentrăm gândurile asupra greşitelor interpretări ale lui Satana şi Îl dezonorăm pe Dumnezeu prin lipsa încrederii în El şi prin murmurările îndreptate împotriva Lui.
38:23 Satana caută fără încetare să facă în aşa fel, încât viaţa religioasă să pară o viaţă nefericită. El doreşte ca religia să pară împovărătoare şi dificilă, şi când creştinul oferă o asemenea reprezentare în propria lui viaţă,
38:24 devine, prin necredinţă, un susţinător al minciunilor lui Satana. - SC 116 (1892)
38:25 Închideţi uşa inimii în faţa ispitei. - Când diavolul vine cu îndoielile şi necredinţa lui, închideţi uşa inimii voastre. Închideţi - vă ochii, ca să nu fiţi absorbiţi de întunericul lui. Ridicaţi - vă privirile în sus. Acolo, puteţi vedea lucruri veşnice şi veţi avea o permanentă putere. Încercarea credinţei voastre este mult mai preţioasă decât aurul... Ea vă va da curaj în luptele Domnului, "căci noi nu avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva stăpânirilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în locurile cereşti" (Efeseni 6,12).
38:26 Satana pretinde supremaţia acestei lumi. El pretinde că noi suntem proprietatea lui. Deci, îi vom satisface pretenţiile? Nu. Eu sunt proprietatea altei Persoane. Eu am fost cumpărată cu un preţ, iar lucrarea mea este să - L slăvesc pe Dumnezeu în trupul şi sufletul meu. Eu nu am timp să vorbesc despre necredinţă. Există o credinţă despre care trebuie să vorbesc. Trebuie să - mi întăresc credinţa prin exercitare. Şi astfel, în timp ce înaintez pe temeiul făgăduinţelor lui Dumnezeu, credinţa mea se dezvoltă şi pot să înţeleg şi să cresc tot mai mult.
38:27 Binecuvântaţi, binecuvântaţi pe Isus. Eu Îl iubesc pentru că El este mângâierea, speranţa, şansa şi sursa de putere, atât pentru mine personal, cât şi pentru voi. Doresc să vă consideraţi proprietatea lui Dumnezeu. Întoarceţi - vă cu faţa către Muntele Sionului şi înaintaţi spre el. Fiţi plini de convingerea că acolo se află o comoară pe care puteţi să o aveţi. - MS 17, 1894
38:28 Un singur cuvânt de îndoială pregăteşte calea pentru următorul. - Un singur cuvânt de îndoială, o singură exprimare a unui gând rău pregătesc calea pentru multe altele de acest fel. Este asemenea semănatului care pregăteşte un seceriş şi puţini sunt cei care se pregătesc să - l adune cu grijă. - Lt 117, 1896
38:29 Seminţele îndoielii rămân îngropate. - Cei care sunt tulburaţi de îndoieli şi trec prin dificultăţi pe care nu le pot rezolva nu trebuie să învăluie şi alte minţi vulnerabile în aceeaşi confuzie.
38:30 Unii şi - au exprimat propria necredinţă şi au transmis - o asupra altora, fără să aibă nici cea mai mică idee despre efectul produs. În anumite situaţii, impresiile negative au rămas îngropate în mintea altora mult timp, până când aceştia au început să se îndrepte pe o cale greşită şi să - i facă loc inamicului. Ca urmare, lumina lui Dumnezeu s - a retras, iar ei au căzut pradă puternicelor ispite ale lui Satana. Atunci, seminţele necredinţei, care au fost semănate cu atât de mult timp înainte, încep să răsară. Satana le cultivă şi aduc roade.
38:31 Tot ce vine din partea pastorilor, care ar trebui să stea în lumină, are o influenţă puternică. Şi dacă aceştia nu au rămas în mod constant în lumina clară a lui Dumnezeu, Satana i - a folosit ca agenţi ai săi, prin care şi - a lansat proiectilele distrugătoare asupra minţilor nepregătite să reziste în faţa influenţei pastorilor lor. - 1T 378 (1863)
38:32 Datoria de a crede. - Aveţi încredere în infailibilitatea cuvântului lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este credincios în împlinirea promisiunilor Sale. Aşa cum suntem datori să ne mărturisim păcatele, tot astfel suntem datori să credem că Dumnezeu Îşi va împlini făgăduinţa. Noi trebuie să - L credem pe Dumnezeu, aşa cum credem că o persoană va face exact ce a declarat că va face - să credem că Dumnezeu ne va ierta păcatele.
38:33 Cum putem şti că Domnul ne iartă cu adevărat şi cum putem dovedi profunda mulţumire pe care o avem în Domnul, harul şi dragostea pe care El ne - a asigurat că le va manifesta faţă de inima întristată, dacă nu credem în acelaşi timp cuvintele Sale? Oh, cât de mulţi trăiesc murmurând, păcătuind, căindu - se, dar întotdeauna sub simţământul apăsător al condamnării! Ei nu cred cuvântul Domnului. Ei nu cred că El va face ceea ce a spus că va face. - Lt 10, 1893
38:34 Cauza îndoielii - dragostea faţă de păcat. - Oricât de ascunsă ar fi, în cele mai multe cazuri, cauza îndoielii şi a scepticismului este dragostea faţă de păcat. Învăţăturile şi restricţiile Cuvântului lui Dumnezeu nu sunt binevenite pentru inima mândră şi iubitoare de păcat, iar cei
38:35 care nu sunt dispuşi să asculte cerinţele Lui sunt gata să se îndoiască de autoritatea cuvântului. Pentru a ajunge la adevăr, trebuie să nutrim o dorinţă sinceră de a - l cunoaşte şi o dispoziţie a inimii de a - l asculta. Toţi cei care vor studia Biblia în acest spirit vor descoperi dovezile abundente aflate în Cuvântul lui Dumnezeu şi vor putea dobândi o înţelegere a adevărurilor care îi vor face înţelepţi pentru mântuire. - SC 111 (1892)
38:36 Cei ce nu veghează asupra propriei vieţi. - Cei care nu veghează asupra propriei lor vieţi cultivă îndoiala şi necredinţa. Ei trăiesc cu gândul că vieţile lor nu vor rezista testului Duhului lui Dumnezeu, atunci când Acesta le va vorbi prin Cuvântul Său sau prin mărturiile pe care le vor primi din partea Duhului Său prin Cuvânt. În loc de a căuta să ajungă mai întâi ei înşişi în armonie cu principiile Evangheliei, aceşti oameni găsesc greşeli şi îi condamnă chiar pe aceia pe care Dumnezeu i - a ales să se ocupe de pregătirea unui popor care să reziste în ziua Domnului. - MS 1, 1883. (1 SM 45)
38:37 Îndoielile susţinute sunt privite drept fapte sigure. - Metodele de educaţie larg răspândite nu corespund standardului unei adevărate educaţii. În lecţiile manualelor şcolare sunt strecurate dovezi ale necredinţei, iar scrierile sfinte ale lui Dumnezeu sunt aşezate într - o lumină discutabilă şi foarte îndoielnică. Astfel, mintea tinerilor se familiarizează cu sugestiile lui Satana. O dată acceptate, teoriile îndoielnice devin fapte sigure pentru cei care le susţin, iar cercetările ştiinţifice sunt derutante din cauza modului în care descoperirile sunt interpretate şi răstălmăcite. - YI, 31 ianuarie 1895. (MM 90)
38:38 Ce să facem cu îndoiala. - Voi răniţi inima lui Hristos când vă îndoiţi, în timp ce El ne - a oferit o asemenea dovadă a dragostei Sale, prin faptul că Şi - a dat viaţa pentru a ne salva, ca să nu pierim, ci să avem viaţa veşnică. El ne - a învăţat tot ce trebuie să facem. "Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă" (Matei 11,28). - Lt 10, 1893
38:39 Când căutăm să - i binecuvântăm pe alţii, îndoiala dispare. - Mulţi se plâng de îndoielile lor şi se lamentează că nu au nici o siguranţă cu privire la legătura lor cu Dumnezeu. Adesea, acest lucru se datorează faptului că ei nu fac nimic pentru cauza lui Dumnezeu. Să caute cu stăruinţă să - i ajute şi să - i binecuvânteze pe alţii, şi îndoielile şi nesiguranţa lor vor dispărea. - 5T 395 (1885)
38:40 Cei care vorbesc fără încetare despre îndoieli şi pretind să li se prezinte noi dovezi care să alunge norii necredinţei nu se întemeiază pe Cuvânt. Credinţa lor depinde de circumstanţe; se bazează pe simţăminte. Unica temelie pe care trebuie să zidească cei care doresc cerul trebuie să fie Cuvântul lui Dumnezeu. - Lt 11, 1897
38:41 Cu cât vorbiţi mai mult despre întuneric, cu atât acesta devine mai dens (sfat adresat unui pastor cuprins de îndoială). - Am văzut îngerii lui Dumnezeu privind cu durere spre tine. Ei te părăsiseră şi se îndepărtau de tine întristaţi, în timp ce Satana şi îngerii lui râdeau de tine, exaltând. Dacă ai fi luptat împotriva îndoielilor tale şi nu l - ai fi încurajat pe diavol să te ispitească, vorbind despre necredinţa ta şi simţind plăcere să stărui asupra acesteia, nu ai fi atras spre tine un asemenea număr de îngeri căzuţi. Tu ai ales să discuţi despre întuneric; ai ales să insişti asupra lui; dar, cu cât vorbeşti mai mult despre întuneric şi cu cât te gândeşti mai mult la el, cu atât întunericul devine mai dens şi mai adânc.
38:42 Tu ai întors spatele fiecărei raze de lumină cerească şi o mare prăpastie s - a aşternut între tine şi Unicul tău ajutor. Dacă înaintezi pe calea pe care ai pornit, te aşteaptă blestemul şi nenorocirea. Mâna lui Dumnezeu te va opri într - o manieră care nu îţi va face plăcere. Mânia Lui nu va rămâne nepăsătoare. Dar acum, El te invită. Te cheamă să te întorci chiar acum la El, fără întârziere, şi Domnul te va ierta în harul Său şi va vindeca toate alunecările tale. Dumnezeu pregăteşte un popor deosebit. El îl va curăţa, îl va purifica şi îl va pregăti pentru înălţarea la cer. Tot ce aparţine firii pământeşti va fi îndepărtat
38:43 din mijlocul preţioasei comori a lui Dumnezeu, până când aceasta va fi asemenea aurului curăţit de şapte ori prin foc. - 1T 430, 431 (1864)
38:44 Lăsaţi razele luminoase să risipească umbrele îndoielii. - Avem nevoie să fim umpluţi cu plinătatea lui Dumnezeu şi astfel vom avea viaţă, putere, har şi mântuire.
38:45 Cum putem obţine toate aceste binecuvântări? Domnul Hristos a murit pentru ca noi să le putem primi prin credinţa în Numele Lui. Atunci, de ce să rămânem ţintuiţi în cuiele de care ne agăţăm propriile noastre îndoieli? De ce să umplem încăperile minţii cu imaginile întunecoase ale necredinţei? De ce să nu lăsăm razele luminoase ale Soarelui neprihănirii să strălucească în cămările inimii şi ale minţii şi să risipească umbrele îndoielii? Să ne întoarcem la Lumină, la Isus, preţiosul nostru Mântuitor.
38:46 În loc să privim la căderile şi defectele unor fiinţe umane, să contemplăm caracterul Aceluia în care nu există nici o imperfecţiune. Isus este "mai marele între zeci de mii", Cel "Prea iubit". Nici un om nu trebuie să fie modelul nostru. Prin singurul Lui Fiu întâi născut, Dumnezeu ne - a dăruit un model desăvârşit şi, privind la El, vom fi schimbaţi după chipul Său. Să privim la Hristos, al cărui tron este mai presus de orice şi a cărui slavă umple templul. - Und MS 23