34:1 Cap. 70 - Spiritul de critică
34:2 Rezultatele spiritului de critică. - Trupurile noastre sunt alcătuite din ceea ce bem şi mâncăm, iar calitatea experienţei noastre spirituale depinde de hrana pe care o consumă şi o asimilează mintea. Mulţi devin anemici din punct de vedere religios, pentru că se gândesc fără încetare la defectele altora.
34:3 Domnul ne sfătuieşte: "Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească" (Filipeni 4,8). Dar cei ce sunt prea ocupaţi cu analizarea cuvintelor şi faptelor altora, pentru a descoperi ce este greşit sau discutabil, nu reuşesc să observe lucrurile plăcute şi bune. Ei nu consumă o hrană care conferă vitalitate spirituală şi creştere sănătoasă. - MS 4a, 1893
34:4 Respectul şi iubirea reciprocă. - Dacă ne concentrăm cu precădere asupra faptelor nedrepte şi lipsite de bunăvoinţă ale altora, vom considera imposibil să îi iubim aşa cum ne - a iubit pe noi Domnul Hristos; dar dacă gândurile noastre stăruie asupra iubirii şi milei minunate a lui Hristos faţă de noi, spiritul lui Hristos se va revărsa asupra celor din jur. Noi ar trebui să ne iubim şi să ne respectăm unii pe alţii, fără a ţine cont de greşelile şi nedesăvârşirile pe care
34:5 nu le putem corecta. Să cultivăm umilinţa, smerenia şi răbdarea duioasă faţă de greşelile altora. Acestea vor dezrădăcina egoismul răutăcios şi ne vor face oameni inimoşi şi generoşi. - SC 121 (1892)
34:6 O lume ireală. - Este posibil să vă creaţi o lume ireală în minte şi să vă imaginaţi o biserică ideală, unde Satana nu ispiteşte pe nimeni la rău, dar perfecţiunea nu există decât în imaginaţia voastră. Lumea aceasta este căzută, iar biserica este reprezentată de un câmp în care creşte atât grâu, cât şi neghină. Ambele trebuie să crească alături, până la seceriş. Nu este rolul nostru acela de a smulge neghina, în conformitate cu considerentele înţelepciunii noastre omeneşti, pentru că, dacă am proceda astfel, sub influenţa sugestiilor lui Satana, am putea smulge grâul, crezând că este neghină. Înţelepciunea cerească va veni asupra celui blând şi smerit cu inima, iar această înţelepciune nu - l va îndemna să distrugă poporul lui Dumnezeu, ci să - l zidească. - Lt 63, 1893
34:7 Refacere şi vindecare. - Noi nu trebuie să căutăm greşelile altora cu scopul de a - i condamna, ci pentru a - i ajuta să - şi revină şi să se vindece. Vegheaţi în rugăciune, mergeţi înainte şi în sus, căutând să împărtăşiţi tot mai mult spiritul lui Isus şi să semănaţi sămânţa de - a lungul tuturor apelor. - Lt 89, 1894. (HC 185)
34:8 Satana promovează spiritul de critică. - Eul va nutri întotdeauna o imagine exagerată cu privire la sine. Îndată ce îşi pierd dragostea dintâi, oamenii încetează să păzească Legea lui Dumnezeu şi încep să se critice unul pe altul. Acest spirit va lupta pentru supremaţie fără încetare, până la sfârşitul timpului. Satana încearcă să - l promoveze, pentru ca fraţii, în ignoranţa lor, să caute să se devoreze unul pe altul. Dumnezeu nu este glorificat prin aceasta, ci este foarte dezonorat; Duhul lui Dumnezeu este rănit.
34:9 Satana jubilează, deoarece ştie că, dacă îi poate determina pe fraţi să se pândească unul pe altul în biserică şi în lucrare, unii vor fi atât de dezamăgiţi şi descurajaţi, încât îşi vor părăsi locurile. Aceasta nu este lucrarea Duhului Sfânt, ci o putere care vine din afară şi acţionează în
34:10 adâncurile minţii şi în templul sufletului, pentru a - şi aşeza atributele în locul în care ar trebui să fie atributele lui Hristos. - GCB, 25 februarie 1895, p 338
34:11 Alungaţi departe de Isus. - Mulţi dintre cei care pretind că îi aduc pe oameni la Isus, în realitate, îi alungă departe de El. Iată motivul pentru care biserica este atât de slabă. Mulţi se lasă în voia spiritului de critică şi acuzare fără nici o reţinere. Prin exprimarea suspiciunii, a geloziei şi nemulţumirii, ei devin instrumentele lui Satana... Frivolitatea, îngăduinţa de sine, neglijenţa şi indiferenţa din partea aşa - zişilor creştini îndepărtează multe suflete de pe calea vieţii. - COL 340, 341 (1900)
34:12 Dependenţa de ceea ce este omenesc. - Domnul ştie că, dacă privim la oameni şi ne încredem în ei, vom tinde să depindem de ce este omenesc. Dumnezeu ne invită să ne bazăm pe El. Puterea Lui nu cunoaşte limite. Gândiţi - vă la Domnul Isus, la meritele şi la dragostea Lui, şi nu căutaţi să găsiţi defecte şi să stăruiţi asupra greşelilor pe care le - au făcut alţii. Concentraţi - vă atenţia asupra unor lucruri care să merite aprecierea şi consideraţia voastră; şi dacă sunteţi atât de inteligenţi încât descoperiţi erorile altora, fiţi şi mai inteligenţi, înţelegând şi apreciind binele. Dacă v - aţi cerceta pe voi înşivă, aţi putea găsi lucruri tot atât de nemulţumitoare ca şi acelea pe care le vedeţi la alţii. Prin urmare, să ne străduim fără încetare să ne întărim unii pe alţii în cea mai sfântă credinţă. - MS 151, 1898
34:13 Încercarea de a se apăra prin atac. - Nimeni să nu înceapă să - şi scuze propriile păcate prin dezvăluirea păcatelor altcuiva. Dumnezeu nu ne - a încredinţat nouă această lucrare. Fiecare trebuie lăsat să - şi umilească singur propria lui inimă, ca să poată ajunge la lumina cunoaşterii lui Dumnezeu. - MS 56, 1904
34:14 Consumarea nervilor cu lucruri fără însemnătate. - Cei care se critică şi se condamnă reciproc încalcă poruncile lui Dumnezeu şi reprezintă o ofensă la adresa Lui. Ei nu - L iubesc nici pe Dumnezeu,
34:15 nici pe semenii lor. Fraţi şi surori, alungaţi din inimile voastre orice urmă de critică, suspiciune şi nemulţumire şi nu vă consumaţi nervii pentru lucruri fără însemnătate. Unii sunt atât de sensibili, încât nu se poate discuta cu ei în mod raţional. Fiţi foarte atenţi în privinţa păzirii Legii lui Dumnezeu şi nu vă întrebaţi dacă trebuie să o respectaţi sau să o încălcaţi. De aceea, Dumnezeu doreşte să fim atenţi cu privire la aceasta. - GCB, 1 aprilie 1903. (7BC 937)
34:16 Sfat adresat unuia care confundă mândria cu sensibilitatea. - Eşti întotdeauna gata să te justifici, motivând că eşti deosebit de sensibil, că te afectează profund şi că suferi foarte mult. Am văzut că toate acestea nu reprezintă o scuză în ochii lui Dumnezeu. Tu confunzi sensibilitatea cu mândria. Eul tău este proeminent. Când eul este crucificat, această sensibilitate a ta, adică mândria, va pieri; până atunci, nu te poţi considera creştin.
34:17 A fi creştin înseamnă a fi asemenea lui Hristos, a avea umilinţă, smerenie şi blândeţe, care te fac să suporţi contrazicerea fără să te înfurii şi fără să - ţi pierzi controlul. Dacă falsele scuze, în spatele cărora te ascunzi, ar putea fi date la o parte şi dacă ai putea să te vezi aşa cum te vede Dumnezeu, ai înceta să - ţi mai justifici eul şi ai cădea în umilinţă la picioarele lui Hristos, Singurul care poate îndepărta defectele caracterului tău şi te poate vindeca. - 2T 573 (1870)
34:18 O cercetare de sine onestă. - Dacă toţi creştinii şi - ar folosi capacităţile investigative pentru a - şi descoperi, în propriile vieţi, defectele pe care ar trebui să le descopere, în loc de a discuta despre greşelile altora, starea de sănătate a bisericii din zilele noastre ar fi mult mai bună.
34:19 Unii sunt gata să fie foarte cinstiţi, atunci când aceasta nu - i costă nimic; dar când viclenia este mai bine plătită, onestitatea este uitată. Viclenia şi onestitatea nu se pot asocia în aceeaşi minte. Cu timpul, fie va fi alungată viclenia, iar adevărul şi onestitatea vor prelua supremaţia, fie viclenia va fi cultivată, iar onestitatea va fi uitată. Acestea nu se pot asocia niciodată; ele nu au nimic în comun. Prima este un profet al lui Baal, cealaltă este adevăratul profet al lui Dumnezeu.
34:20 Când Domnul îşi va alege mărgăritarele, cel cinstit, onest şi deschis va fi privit cu plăcere. Îngerii făuresc coroane pentru asemenea oameni, iar aceste coroane de stele vor fi învăluite în splendoarea luminii care străluceşte de la tronul lui Dumnezeu. - 5T 96 (1882)
34:21 Rădăcinile amărăciunii. - Atunci când sunteţi atât de dispuşi să gândiţi şi să vă vorbiţi de rău unii pe alţii, când permiteţi ca rădăcinile amărăciunii să fie cultivate şi să răsară, influenţa voastră va alunga inimile departe de Hristos şi le va împietri în opoziţia faţă de spiritul plăcut al păcii şi unităţii. Îndepărtaţi fără întârziere toate aceste rele. Domnul Hristos ne spune: "Iubiţi - vă unul pe altul, aşa cum v - am iubit Eu" (Ioan 15,12). Lt 33, 1890
34:22 Credinţa Îl crede pe Dumnezeu pe cuvânt. - Credinţă înseamnă a - L crede pe Dumnezeu pe cuvânt. Aduceţi - vă aminte de aceasta. Fiul lui Dumnezeu pregăteşte un loc pentru fiecare dintre voi în reşedinţele cerului. Aduceţi - I mulţumiri pentru faptul acesta. Să nu credeţi că, dacă nu vă simţiţi în permanenţă voioşi, nu mai sunteţi copiii Lui. Cu umilinţă şi zel, angajaţi - vă în îndeplinirea lucrării pe care vă cere să o realizaţi. Preţuiţi fiecare ocazie de a înfăptui o lucrare prin care puteţi fi o binecuvântare pentru cei din preajma voastră. Fiţi hotărâţi să vă faceţi partea, pentru ca locul în care sunteţi să fie un loc pe care Dumnezeu să - l poată aproba şi binecuvânta. - Lt 246, 1908
34:23 Garanţia acceptării celui păcătos. - Prin bunătatea şi harul Domnului Hristos, cel păcătos trebuie ajutat să se bucure din nou de favoarea divină. Domnul Hristos îi caută şi îi cheamă zilnic pe oameni să se împace cu Dumnezeu. Braţele Sale sunt deschise, gata să primească cu drag nu numai pe cel păcătos, ci şi pe cel risipitor care fuge de Dumnezeu. Iubirea Sa, dovedită pe Calvar, constituie garanţia păcii, a iubirii şi acceptării celui păcătos. Spuneţi aceste lucruri în limbajul cel mai simplu cu putinţă, pentru ca sufletul întunecat de păcat să poată vedea lumina strălucitoare a crucii de pe Calvar. - Lt 15a, 1890. (1 SM 178, 179)
34:24 Vă voi da odihnă. - Domnul mi - a dat o solie pentru voi, şi nu numai pentru voi, ci şi pentru alte suflete credincioase care sunt încercate de îndoieli şi temeri cu privire la acceptarea lor de către Domnul Isus Hristos. Cuvântul Lui este: "Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu" (Isaia 43,1). Voi doriţi să - I fiţi plăcuţi Domnului şi puteţi să o faceţi prin credinţa în făgăduinţele Lui. El aşteaptă să vă urce în turnul unei experienţe pline de har şi vă îndeamnă: "Opriţi - vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu" (Psalmii 46,10). Aţi trecut prin perioade de nelinişte, dar Domnul vă spune: "Veniţi la Mine, ... şi Eu vă voi da odihnă" (Matei 11,28). Bucuria în Domnul merită totul. "Iar ei sunt fericiţi", deoarece au privilegiul de a fi în braţele iubirii nemuritoare. - Lt 2, 1913. (TM 516)